Neomarxismul feudelor globaliste

Cornel Nistorescu m-a invitat în emisiunea „Tu ce zici?” de pe acest site să-mi spun părerea despre criza guvernamentală declanşată de demiterea lui Vlad Voiculescu. Imediat m-am apucat să scriu aceste rânduri, ştiind prea bine că într-un cadru de dialog limitat în timp nu voi putea dezvolta contextul pe care am de gând să-l dezvolt aici.

E vorba despre Leviathan, balena biblică imaginată de filosofii britanici din secolul al XVII-lea ca fiind Statul. Toţi cetăţenii erau parte din corpul balenei. Doar capul Leviathanului era separat de acest conglomerat de celule-cetăţeni.

În secolul al XVIII-lea, capul balenei era educat de tradiţia ideilor platoniciene asupra treburilor publice.

În secolul al XIX-lea a avut loc o schimbare. În locul ideilor platoniciene s-au impus idei noi, formatate în siajul naturalismului ştiinţific.

Secolul al XX-lea a cunoscut apogeul platonismului politic, care se baza pe utopia regilor-filosofi, dar acum filosofia din capul acestora era una inspirată de mecanica newtoniană ori de biologismul rasial şi rasist.

La început de secol XXI avem un nou cap al Leviathanului. Acum, filosofia din capul balenei se bazează pe inteligenţa artificială şi pe utopiile biotehnologismului (un rasism ce se vrea a fi inspirat de mecanica din lumea cuantelor).

Mult mai mult decât de ideologii, istoria internă a capului Leviathanului a depins de evoluţiile tehno-ştiinţelor. Dar pentru că marxismul a fost cea dintâi ideologie cu pretinse baze ştiinţifice, iată că noul cap al balenei este considerat a fi neomarxist. În interpretarea culturii, este chiar aşa. Dar, în interpretarea economicului, nu mai are legătură cu marxismul. În acest domeniu, capul Leviathanului vrea să creeze un perpetuum mobile financiar, o morişcă bazată mai mult pe intersubiectivitatea noastră decât pe productivitatea reală a omenirii.

Iată de ce intersubiectivitatea are a fi lucrată biotehnologic şi farmaceutic. În clipa de faţă, „geniul” care reuneşte ambele maluri ale acestei utopii este Bill Gates. Big Pharma a trecut înaintea randamentului economic al complexului militaro-industrial încă din anii ’90 ai secolului trecut. La fiecare dolar investit, Big Pharma scoate azi un profit de 20 de cenţi, în vreme ce industriile de armament au rămas, ca ieri, la 10 cenţi.

Acumularea profiturilor Big Pharma a făcut din acest complex de corporaţii noul cap al Leviathanului. La o adică, banii Big Pharma pot cumpăra guverne şi parlamente şi pot formata o nouă mentalitate prin intermediul media.

Serviciile de informaţii din ţări cu mare tradiţie democratică sunt conflictualizate între suveraniştii nostalgiei pentru Leviathanul-Stat şi progresiştii utopiei Leviathanului-Corporaţie.

Când într-un guvern a pătruns un agent al Leviathanului corporatist, nimeni nu are curaj să-i critice obedienţa şi agenda.

Nici Vlad Voiculescu nu ar fi fost deranjat dacă nu ar fi urmărit să forţeze un nou lockdown, care ar fi găurit iarăşi economia românească cu echivalentul a 20 de miliarde de euro (împrumutabili la dobânzi mari). Iarăşi, România ar fi ales prioritatea dreptului la viaţă şi sănătate în detrimentul libertăţilor economice. Şi asta într-o vreme când toate ţările caută o cale de mijloc.

Estimp, alegerile neostaliniste de la sectorul 1 – model de fraudă electorală asistată de magistraţi – s-au întâlnit cu SIIJ şi au fost repuse în adevărul lor. Un adevăr care loveşte în imaginea celui mai puţin penal partid din ţară şi îl aduce în rând cu legenda puşcăriaşului Liviu Dragnea.

Unii au fost anchetaţi pentru foloase electorale necuvenite dat fiind că nişte bogătani au sponsorizat zugrăvirea unor faţade înaintea unei campanii electorale. Doamna Clotilde Armand n-a zugrăvit decât o faţă a stalinismului din orice neomarxism care se respectă. Din acest punct de vedere, pharma-corporatistul Vlad Voiculescu îi este superior, deşi s-a făcut şi el demn de o anchetă penală.