Noi, aici, în mușuroi, n-avem vreme de zăbavă

Cum s-ar mai putea salva lumea noastră de la eșec dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete tot mai totalitare și constrângătoare? Ce s-ar putea întâmpla cu adevărul, democrația, egalitatea de șanse și libertatea dacă nu ar mai râmâne pe Pământ nici picior de conspiraționist, niciun negaționist, niciun medieval care să îi mai zgâlțâie pe sus-zișii din când în când? Ce ar mai rămâne din știință, artă și cultură dacă omul normal ar fi obligat să abandoneze logica și bunul simț și să nu mai gândească, deci să nu mai existe? Cândva, la începuturile iluminismului, se spunea dubito, ergo cogito, ergo sum; mă îndoiesc, deci cuget, deci exist…

Mai jos este o ilustrație a modului în care acești vătafi s-au asigurat de pereat mundi, distrugând orice idee de fiat iustitia. În prealabil, trebuie spus că pletora mai sus enunțată se află în slujba corporațiilor susținute de statul profund (stat puternic + corporații inevitabile = fascism/nazism), care nu au aceeași agendă cu cea a omului normal. Exponenții mai vizibili ai acestei clase de vătafi nu răspund niciodată pentru faptele lor, chiar dacă ar pieri lumea. Pentru ei, fiat justitia et pereat mundi e o simplă frază de filosofie a unor medievali anacronici și inutili.

În anul 2011, China își stabilise ca obiectiv să construiască în fiecare din cei 20 de ani care urmau câte 20 de orașe, cu câte un minim de un milion de locuitori.
Cu toată aglomerația din mega-orașele lor, chinezii încă sunt o populație majoritar rurală. De aceea, birocrații chinezi, în virtutea concepției lor de prosperitate comună, a stupului (sau a mușuroiului), trecuseră la urbanizarea forțată încă de prin 1996. Între 2011-2022, în decurs de 10 ani, sectorul chinezesc al dezvoltărilor imobiliare atinsese 30% din PIB, cel mai mare din lume și din istorie, atât ca procent, cât și ca valoare. PIB – ul Chinei a crescut de la 10 trilioane de dolari în 2011, la 17 trilioane de dolari în 2021. Azi, când vorbim, sectorul imobiliar chinez învârte între 3 și 5 trilioane de dolari anual.

Toată lumea știe că autoritățile chineze mint. Unele chestii de la chinezi, chiar simulate, chiar fac „minuni” – alifia chinezească de durere de cap de pe vremea comuniștilor îți lua suferința/indispoziția cu mâna, prin efect de placebo. Dar, pentru marea majoritate a occidentalilor, marea majoritate a lucrurilor făcute în China sunt imitații stereotipice, lucruri de calitate redusă, copii ale unor branduri … De la această concepție propulară relativă la chinezării există două excepții. În primul rând, OMS este o instituție plină de experți creduli și bine intenționați, care a adoptat întreaga politică de sănătate publică a Chinei, sub numele de One Health (sănătatea colectivă a oamenilor, animalelor și climei, opusă individului și drepturilor și libertăților lor). Atunci când a fost chemată să facă proba expertizei și independenței, zis că nu a fost nimic în neregulă cu laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat un oarecare virus, nu îi dau numele… În al doilea rând, pletora experților și specialiștilor (ridicați în slăvi de presa main-stream occidentală, de rețelele de socializare și de verificatorii de fapte) nu numai că îi crede pe liderii comuniști chinezi, dar îi dă ca model de eficiență în combatarea totalitaristă a crezelor și a pandemiilor.

De altfel, alianța multinaționale – stat adânc (al birocraților de neschimbat, al tehnocraților de neatins cu anchete juridice și al serviciilor secrete ineluctabile), mai precis capitalismul de supraveghere și de pradă, reușește mereu să convingă o mare masa de creduli că modelul chinezesc de economie și organizare socială este cel mai eficient și mai just din istorie. Acest demers are succes întrucât prostul satului s-a convins că este parte a elitei, că este un erou, un luptător pentru credința în știință, un cavaler pe mârțoaga digitală, care trebuie să își afișeze virtutea și să zdrobească orice păgân medieval care are dubii referitoare la corectitudinea politică. Bine măcar că unii, puțini, încă mai sunt ghidați de principiul logic după care a te îndoi este a raționa și, deci, a exista…
În 2012, China Daily relata că, în 35 de mari orașe ale Chinei, prețurile erau supraevaluate cu 30-50%. Tot în 2012, presa europeană, la rândul său, relata cu timiditate sau surpriză prefăcută, că în China sunt peste 100 de milioane de apartamente cumpărate, dar nelocuite, peste 30 de milioane de apartamente nevândute și peste 50 de milioane de apartamente la gri, neterminate*. China era (este) presărată, la propriu, de orașe – fatomă. În aceste 180 de milioane de apartamente goale sau nefinalizate ar putea intra întreaga populație de 460 de milioane de oameni a UE.

Cei mai mulți vor aplauda această măreață realizare, așa cum au lăudat fabricarea în șase zile a spitalelor plandemice (în realitate, corturi militare) și ținerea sub control a plandemiei, cu cea mai mare severitate vizibilă la tv.

Numai că 180 de milioane de apartamente goale, inutile, înseamnă ciment, nisip, fier-beton, șosele, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, cabluri, țevi, canalizare care aruncă apă uzată în râuri, fluvii și pânza freatică, energie electrică obținută din resurse neregenrabile, apă și credite, extrem de multe credite, bani aruncați din avion.

Se estimează că acest efort prostesc și nebunesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.
Oricât ar putea părea de uluitor, lumea se confruntă azi cu o incredibilă penurie de nisip utilizabil în construcții.
V-ați putea întreba: cum de nu mai există nisip, când nisipul este peste tot pe coastele mărilor și oceanelor, când uscatul este în proporție de 25% desert, China însăși având propriul deșert?

Este posibil, pentru că nu orice nisip e util în construcții, ci numai cel din albiile râurilor sau ale fluviilor! Exploatat intensiv, acest nisip s-a cam dus și, odată cu nisipul, s-au cam rupt și barierele naturale care opreau pierderile de apă dulce, precum și barajele naturale anti-alunecări de teren, anti – deșertificare, anti-secetă, anti-depopulare cu specii sălbatice etc.
Așa – zisa „cupolă de foc”, cu care ne înspăimântă știrile tv, dacă există, de aici ni se trage. Seceta, foametea, penuria energetică, de aici ni se trag.
Imbecilii care preconizează “sobrietatea” energetică și consumul de insecte să privească acest adevăr în față și să nu mai dea vina pe “medievali”.

Iată încă un aspect al chinezificării expert, corecte politic.
Nu îmi dau seama cu cât a crescut nivelul datoriilor suverane ale Chinei, ale municipalităților chineze și ale consumatorilor din China, dar probabil că procentul acestei creșteri este mare, iar creșterea, exponențială. Numai falimentarul Evergrande are o datorie de 300 de mld dolari (jumătate din „valoarea” falimentului Lehman Brothers, încă cel mai mare din istorie), imposibil de achitat, iar China are vreo 75 de astfel de dezvoltători imobiliari, cu mari producții comuniste, pe stoc, de case inutile, într-o lume care moare de foame și de frig pe stradă, neavând case…
Deci, dacă e inflație galopantă și dacă sărăcim abrupt prin supra-îndatorare pasivă, este, printre altele, pentru că s-au aruncat bani din elicopter și în sectorul imobiliar chinez, așa cum s-au aruncat în sectorul bancar, sanitar și digital worldwide, dar mai ales în SUA și UE, unde s-a practicat minunatul quantitative easing (tipărire de bani fără acoperire în produse și servicii).

Chinezii, care au știut să profite cel mai mult din globalizare și din simulația progresistă, nu au fost deloc singuri în acest demers nebunesc de urbanizare și supra-îndatorare, bazat pe o mare minciună.
După crahul de pe piața bancară americană (criza sub prime, 2008), lumea s-a înghesuit în China pentru a nu lipsi de la împărțirea acestui cașcaval: bănci, dezvoltători imobiliari, constructori, comercianți de materiale de construcții, brokeri, consultanți, avocați, (ex)politicieni. Toți au pus umărul, din lăcomie, la deconstrucția lumii noastre, construind “mai bine”, în stil chinezesc, sute de milioane de apartamente pe care nu le locuiește nimeni. Build back better …

Ca într-o piesă absurdă de teatru, nebunii, care se cred specialiștim experți, eroi, luptători pentru ordinea mondială „liberală”, au preluat controlul spitalului, luând locul doctorilor.
Soluția lor: cât mai puțină normalitate, demolarea familiei, războaiele corective de datorii, “sobrietatea” energetică, green deal-ul pe baze de consum masiv de resurse neregenerabile, plasticul, carnea artificială, insectele comestibile, injecțiile cu seruri experimentale, cele minim trei măști pe figură, care eșuează în oceane (deja covârșite de transporturi de gaz lichefiat, yachturi super-scumpe și distrugătoare militare sau submarine militare trimise la intimidare și spre ireversibila poluare).

Hiper-dezvoltarea chinezească aduce nu numai supra-îndatorare, penurie de materii prime și riscuri ecologice, ci și riscuri geopolitice.
China, date fiind dimensiunile uriașe și costurile minuscule ale forței sale de muncă, a reușit să devină manufactura lumii. Strategic, China a ocupat piața panourilor solare, a semiconductorilor, a prefabricatelor și chiar a unor tehnologii informatice esențiale, reușind să controleze, indirect, și piața microcircuitelor integrate, esențiale pentru industria IT și, ironic, chiar și pentru industria automobilelor (care sunt din ce în ce mai mult computere și mai puțin vehicule). Logistica și transportul internațional de mărfuri sunt, de asemenea, la discreția Chinei.

Toate acestea au fost măreț înfăptuite de birocrați, tehnocrați și serviciile secrete, prin fabricarea iluziei creșterii economice continue și reducerii costurilor multinaționalelor, în „interesul” acționarilor lor, cei mai „sofisticați” fiind managerii de fonduri suverane sau de pensii și giga-fondurile de gestiune a acțiunilor (Vanguard, Black Rock, State Street, Fidelity). Pe acest fundal, distrus de falimentul Lehman Nrothers, în 2008, s-a reconstruit sistemul de rating AAA+ acordat țărilor „mari, civilizate” și multinaționalelor. De aici au rezultat „necesitatea” digitalizării și a generalizării creditului social de tip chinezesc (denumit, eufemistic, digital wallet în documentele programatice ale UE). Bani în cantități enorme au fost creați (tipăriți) și aruncați din elicopter în curtea băncilor occidentale și a multinaționalelor, care au relocat producția în China, transformând-o în manufactura lumii, și care au alimentat capitalizări bursiere aberante, fără nicio legătură cu fenomenul economic real. Reamintesc ceea ce s-a întâmplat la începutul plandemiei – China a cules de pe piața de capital acțiuni în valoare de 2 trilioane, la preț de 5 ori mai mic, tocmai pentru că a știut cum să speculeze în interes propriu slăbiciunile și fricile statelor și populațiilor occidentale (care încă mai pretind că sunt sub regim democratic și că prețuiesc drepturile și libertățile individuale). Mai reamintesc, în final, ce s-a întâmplat recent, ca urmare a lockdown-ului impus orașului Shanghai. Nu doar că o populație hiper-tehnologizată și bogată, inclusiv cetățeni occidentali, a fost blocată în turnurile de fildeș cu 100 de etaje ale orașului, fără bani, fără mâncare, fără acces la servicii și transport, dar întreaga lume a fost supusă caznelor reducerii sau chiar opririi producției și exportului din acea zonă, luni de zile comerțul internațional fiind la nivel de avarie, prin ruperea lanțurilor lungi de aprovizionare. În plus, China și-a putut face jocul în tandem cu Rusia, cu efectul creației unui nou bloc monetar, economic și chiar militar (la care au aderat, fățiș sau indirect, India, Iran, Brazilia, Venezuela) și al unei penurii de energie și alimente ne-mai-întâlnite în Occident în ultimii 70 de ani, plus inflație galopantă.

Așadar, știind că specialiștii și experții sunt acei oameni care știu din ce în ce mai multe despre din ce în ce mai puține și că progresul are ca scop final starea de grație în care specialiștii vor ști totul despre absolut nimic, conchidem că e „bine” să te bazezi pe expertiza lor. În mușuroi, vom fi în siguranță. Nu vă mai uitați în sus, nu mai priviți cerul și nu mai luați aminte la “medievali”.

*pentru aceste timide luări de poziție, a se vedea: https://cotidianul.md/2021/09/22/cum-s-au-construit-orasele-fantoma-din-china-de-o-companie-care-acum-zguduie-economia-mondiala/?fbclid=IwAR11m7-bWu848TlkqM69hJuQyLwSKHQ5Fj8U0jzzlJK0NH6S1gG24kaXVsg, precum și: https://ziare.com/international/china/china-orase-fantoma-everande-locuinte-datorii-1705221?fbclid=IwAR0fnzvt-dHq8E9Rq-usrkAnp-NKzdTW0IyXvx_lKbeLLFcu3x5qjci1dzQ