Noile imperative ale spiritului constituţional

Anormalul acesta este, de altfel, încercat, azi, prin juridicizarea vieţii politice, un experiment care în România regimului FBI-Coldea-Kovesi a fost forţat (…)

Noile imperative ale spiritului constituţional

Anormalul acesta este, de altfel, încercat, azi, prin juridicizarea vieţii politice, un experiment care în România regimului FBI-Coldea-Kovesi a fost forţat (…)

Cel mai prestigios filosof politic din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Habermas, îşi focusează gândirea pe pragmatica deliberativă a proceselor de constituţionalizare. La limită, Habermas pledează pentru o constituţionalizare democratică mondială. În subtext, dar şi făţiş, susţine că actualele forme de globalizare economică nu au conştienţa acestei necesităţi (constituţionalizarea), ci, dimpotrivă, forţează o dictatură financiaristă.

În 1918, drept temă deliberativă pentru negocierile de pace, ideea de constituţionalizare (reconstituţionalizare) a circulat, dar nu a avut ecoul pe care l-a obţinut prin Habermas.

Proiectul steinerian de regândire a emergenţelor constituţionalizante este inspirat la fel de intens din Iluminism ca şi proiectul habermasian, dar, susţin eu, cu o dimensiune de claritate în plus.

Uluitor pentru unii poate apărea faptul că, încă din 1918, Steiner „citea” previzibilitatea unei dictaturi economico-financiariste în practica relaţiilor internaţionale. Spre deosebire de Habermas, părintele antroposofiei descria şi cauzalitatea specifică a acestei tendinţe. Ea provenea din înţelegerea corectă a puterilor reale din stat şi din neînţelegerea puterilor reale din societate. Da, puterile reale din lumea politico-juridică (statul) sunt legislativul, executivul şi judecătorescul. Dar statul face parte din societate, iar în ansamblul social, puterile reale sunt politico-juridicul, economicul şi cultural-spiritualul. Aceste trei puteri sociale au a fi constituţionalizate în spiritul în care au fost reglementate cele trei puteri din stat – iată axioma pragmatismului steinerian.

Azi ne aflăm, de multă vreme, la „ora” dereglementării radicale a economico-financiarului, care, contrar spiritului iluminist, domină celelalte două puteri sociale, ca şi cum ar fi normal ca, în stat, o putere să le domine pe celelalte două. Anormalul acesta este, de altfel, încercat, azi, prin juridicizarea vieţii politice, un experiment care în România regimului FBI-Coldea-Kovesi a fost forţat până la explozia premiselor sale experimentale.

Despre puterea cultural-spirituală, Habermas vorbeşte în chip constant atunci când aduce în prim-plan rolul semiotic al comunicării şi al deliberării, dar filosoful german ezită să o înţeleagă ca putere autonomă ce face parte dintr-un ansamblu de trei puteri autonome rămase în afara oricărui proiect de constituţionalizare.

Despre puterea socială a economico-financiarului, Habermas nu a putut face nicio propunere constructivă de integrare într-un sistem de control reciproc al puterilor autonome. Steiner a făcut astfel de propuneri. Trei forme distincte de parlamentarism, câte unul pentru fiecare putere socială – aceasta este propunerea steineriană. Vot universal pentru parlamentarismul politico-juridic. Vot cenzitar pentru parlamentarismul economico-financiar. Vot discriminat educaţional pentru parlamentarismul cultural-spiritual.

Constituţionalizarea acestor puteri sociale rămâne o problemă adânc coborâtă în abisul conştientizării lor, cu atât mai adânc cu cât toate eforturile economico-financiarului sunt, acum, îndreptate în contra revelaţiei că ele au a fi, prin natura lor, autonome, aşa cum liberté, égalité, fraternité sunt principii autonome ce au a-şi căuta armonizarea.

Distribuie articolul pe:

13 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.