La 15 ani de la criza datoriei publice, când grecii erau prezentați în presa europeană ca o nație ce își petrece ziua discutând în cafenele, Grecia a devenit un model chiar pentru Germania. În 2024, Friedrich Merz, devenit între timp cancelar, a apreciat decizia guvernului elen de a trece la săptămâna de lucru de șase zile – 48 de ore. Atunci, guvernul Greciei susținea că măsura a fost necesară pentru a compensa reducerea populației active și nivelul redus de calificare a forței de muncă rămase. Acum, parlamentul elen dezbate o nouă lege care să permită, în mod voluntar, ziua de lucru de 13 ore, compensată prin plăți suplimentare. Nu este singura țară din UE în această situație – în Ungaria, guvernul Orban a fost criticat pentru așa-zisa ”lege a sclaviei”, care să le permită companiilor să amâne luni bune plata orelor suplimentare.
Premierul grec Kyriakos Mitsotakis insistă că noua lege nu ar schimba standardele actuale. Ziua de lucru de opt ore rămâne în vigoare, iar noua lege le permite grecilor care vor să câștige mai mult să muncească suplimentar, pentru același angajat. Pe de altă parte, legea instituie și săptămâna de lucru de doar patru zile, cu un program de 13 ore pe zi.
Guvernul are câteva argumente în favoarea acestor măsuri. În primul rând, consideră că ziua de lucru de 13 ore ar legaliza o practică existentă în economia neagră. Angajații sezonieri – în special în turism – ar fi ajutați de această lege, la fel și studenții care vor să câștige bani în perioada vacanțelor. Legea ar ușura și situația celor care sunt nevoiți să lucreze în acest moment la mai mulți angajatori.
Și cancelarul Merz dorește să aducă mai multă flexibilitate în legislația germană a muncii. El dorește să definească limita maxima de ore de muncă raportând-o la întreaga săptămână, nu la limita de opt ore de muncă pe zi. Însă partenerii de coaliție social-democrați se opun unor asemenea modificări. Sindicatele din Germania consideră că avem de-a face cu o întoarcere la exploatarea forței de muncă din secolul 19. Sindicatele susțin că angajații nu aleg în mod voluntar să muncească mai multe ore, iar suplimentarea numărului de ore de muncă ar duce la scăderea productivității.
Productivitatea este cuvântul cheie. În ultimele decenii, productivitatea economiilor europene a crescut într-un ritm mult mai lent decât în marile economii competitoare – în special SUA și China. ”Creșterea PIB-ului este înșelătoare, pentru că ea combina productivitatea și creșterea numărului de locuri de muncă. Un exemplu extrem este Spania, unde creșterea PUIB-ului este puternică, însă asta se datorează imigrației în masă. Spania, Franța, Italia, Marea Britanie și acum și Germania suferă din cauza creșterii foarte lente a productivității. De aceea oamenii simt sărăcia. Țările lor se îmbogățesc pe hârtie. Cetățenii nu simt asta în buzunar”, scrie Wolfgang Munchau, pentru UnHerd. Tot el atrage atenția asupra relației toxice dintre datoria publică și creșterea redusă a productivității – cu cât un stat se îndatorează mai mult, cu atât productivitatea muncii scade. Până acum, guvernele europene nu au arătat că se orientează pe creșterea productivității pentru a ieși din problema datoriilor. Măsura preferată a fost și este austeritatea și, așa cum se întâmplă în Grecia, creșterea numărului de ore de muncă. ”Sunt doar trei modalități de a rezolva problema datoriilor: austeritate, creștere și faliment. Spirala datoriilor este ca o boală gravă. Este greu să stabilești un prognostic. Și este puțin probabil să ne trezim într-o bună zi și să descoperim că ne-am vindecat miraculos”, scrie Munchau.
Pup ? în curând și pe charlie?!