O revoluție fiscală de 2 lei

În săptămâna centenarului Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, pe malurile Dâmboviţei are loc Marea Revoluţie Fiscală din Noiembrie. Dintre toate modificările la Codul Fiscal, de departe cele mai vii dezbateri le-a suscitat mutarea (aproape) în totalitate a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat.

Ce înseamnă mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat? Potrivit calculelor PSD, ce iau ca etalon salariul mediu pe economie, în 2018 se va înregistra o scădere cu numai 2 lei a costului total al locului de muncă şi o creştere, tot cu 2 lei, a salariului net. În cazul salariului minim, creşterea netului e de 98 lei, foarte  apropiată de acel „Mai dă-le 100 de lei, Nicule!“, din 21 decembrie 1989.

Dacă salariile nu scad, de unde toată tevatura în jurul unei revoluţii fiscale de 2 lei? Problema este că, spre deosebire de contribuţiile angajatorului, cele ale angajatului fac parte din salariul brut. Prin urmare, mutarea contribuţiilor la angajat are ca rezultat fie o creştere simbolică, fie o scădere a salariului net, după bunul plac al angajatorului.

Din ianuarie 2018, creşterea salariilor brute la stat este certă, fiind prevăzută în legea salarizării unitare. Creşterea va fi însă doar pe hârtie, fiind aproape în întregime consumată de mutarea contribuţiilor.

La privat, situaţia este mai complicată. Cum contractele de muncă reprezintă o învoială liberă între părţi şi consemnează valoarea salariului brut (nu a celui net), angajatorii nu au obligaţia legală de a mări salariile brute. Dacă salariile brute rămân aceleaşi, atunci, salariile nete scad, deoarece contribuţiile sociale ale angajatului se măresc (de la 16,5% la 35%), iar această creştere nu poate fi atenuată de scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Aşadar, există riscul unor tăieri de salarii, ca în 2010!

Cine – şi, mai ales, de ce? – a gândit mutarea ­contribuţiilor? Programul electoral al PSD (indraznestesacrezi.ro) prevedea o creştere etapizată a salariilor în raport cu anul precedent: 20% în 2017 şi 2018, respectiv 8% în 2019. Programul PSD se referă la adoptarea legii salarizării unitare, dar nu face distincţie între salariul brut şi salariul net. Cum autorii programul electoral PSD sunt Dragnea-Vâlcov, este de la sine înţeles că ei sunt şi autorii revoluţiei fiscale.

Conform datelor INS, creşterea de salarii din 2017 a fost realizată atât prin creşterile din sectorul public (sănătate, administraţie publică, educaţie, apărare, ordine publică), cât şi prin creşterile din sectorul privat, unde lefurile s-au mărit în mai toate domeniile cu 10-20%. Fiindcă mărirea salariilor din sectorul public pentru al doilea an consecutiv e un efort greu de susţinut din buget, creşterea de 20% anunţată pentru anul viitor va fi acoperită aproape în totalitate prin mutarea contribuţiilor de la angajator la angajat. În februarie 2018, angajaţii de la stat vor constata o creştere de 2-3% a salariului net, în fapt, câţiva zeci de lei, poate peste 100 de lei în cazul salariilor mai mari.

Cu alte cuvinte, legea salarizării unitare poate fi aplicată numai prin mutarea contribuţiilor de la angajator la angajat, astfel încât ce se pierde la bugetul public cu o mână la capitolul cheltuieli, cu cealaltă mână se câştigă la capitolul venituri.

Care sunt consecinţele ­revoluţiei fiscale?

  • Se rupe – pe termen lung – solidaritatea între angajat şi angajator, adică principiul care, de mai bine de 130 de ani, stă la baza funcţionării sistemelor de asigurări sociale (pensii, sănătate, şomaj). Din acest punct de vedere, trecerea contribuţiilor sociale în seama angajatului reprezintă un experiment unic la nivel european. Contribuţiile angajatorului nu sunt un favor faţă de persoana angajatului, ci reprezintă răspunderea socială a angajatorului faţă de forţa de muncă la modul general.
  • Încurajarea exodului forţei de muncă prin adâncirea inegalităţilor economice şi sociale. Revoluţia fiscală produce un dezechilibru sever al împărţirii contribuţiilor sociale: 35% revin angajatului şi numai 2,25% revin angajatorului. Mai mult, se accentuează precarizarea muncii, în totală contradicţie cu modelul social european. A fost complet uitată lecţia Primului Război Mondial, în care armata română nu ar fi obţinut marile sale victorii din 1917 fără elanul soldaţilor cărora li s-au promis pământ şi drept de vot. De ce să mai rămână forţa de muncă în România, când e încovoiată de o asemenea impozitare a muncii şi de salariile mici în raport cu ce oferă vestul Europei?
  • Se adânceşte contradicţia între apartenenţa declarată a PSD la stânga, la social-democraţie, şi măsurile pe care le promovează PSD la guvernare. Nu e prima dată când guvernări girate de PSD iau măsuri ce nu au nimic în comun cu valorile stângii (achiesarea la cota unică e cel mai bun exemplu): justiţie socială, egalitate, solidaritate, susţinerea muncii în faţa capitalului etc. Mai mult, asemenea măsuri accentuează poziţia tristă a României, aceea de cea mai inegală ţară din Uniunea Europeană.
  • Reapare riscul apariţiei protestelor de stradă. Patronatele, mai ales marii angajatori şi îndeosebi corporaţiile multinaţionale, s-au pronunţat public împotriva revoluţiei fiscale marca Dragnea-Vâlcov. De altfel, multinaţionalele nu-şi ascund deloc ostilitatea faţă de PSD-ALDE, a căror guvernare stă la originea creşterii salariilor din ultimii ani, lucru ce le-a afectat consistenta marjă de profit. Concesiile trecute, prezente şi viitoare ale guvernărilor PSD – eliminarea impozitului pe dividende, redevenţele mici, Codul muncii favorabil patronatelor etc. – cântăresc prea puţin în faţa acestui fapt esenţial. Unii angajatori pot juca la ofsaid: adică, să nu mărească salariile brute ale angajaţilor – nicio lege nu-i obligă la aşa ceva -, pentru ca să scadă netul acestora. Asta, pentru a scoate uşor lumea în stradă, undeva la mijlocul lunii februarie, când vor fi plătite salariile aferente lunii ianuarie.

Prin Facebook şi un alt haştag (#) al oamenilor de bine, protestele generate de scăderea salariilor pot fi cuplate  – artificial, dar relativ facil –  cu cele legate de legile justiţiei, rezultând un posibil val protestatar similar cu cel din ianuarie 2017. Iată un aspect pe care guvernarea pare să nu-l fi luat prea serios în calcul. Iar interesele aflate în joc sunt atât de mari, încât poate fi uşor infirmată aşteptarea guvernanţilor că angajatorii nu vor micşora salariile nete, de teamă că-şi vor pierde angajaţii.

Cum revoluţia fiscală marca Dragnea-Vâlcov are loc în aceeaşi săptămână cu centenarul Marii Revoluţii din Octombrie, e nimerit să reamintim cuvintele lui Lenin: „capitaliştii ne vor vinde şi funia cu care îi vom spânzura“. În cazul liderilor PSD, se poate spune că oferă gratuit adversarilor ceea ce au nevoie pentru a reuşi scoaterea de la guvernare a acestora, principala armă fiind reprezentată de ample proteste de stradă.

Recomanda 4
Iulian Stanescu 8 Articole
Author

5 Comentarii

  1. ..si pentru doi lei se face tot tapajul asta de doi bani? ia mai ganditi-va, tfl-istilor ca sunt pe masa pensiile voastre, animalelor politice! daca brutul creste , va vor creste pensiile viitoare la pilonul I fara sa contribuiti suplimentar ! la asta v-ati gandit? sau in general vi se intampla sa si ganditi cu CAPUL VOSTRU? Desigur daca voi ati decis sa muriti inainte sa apucati varsta de pensie, e alta discutie….

    • Citeste, te rog, legea pensiilor (253 din 2010). Apoi fa un calcul sa te lamuresti cu cat cresc pensiile in urma revolutiei fiscale. Nu te speria, nu trebuie sa inveti matematica, cum spune Olguta. Ea spune asa pentru ca avand o frecventa, probabil, nu foarte buna la scoala, nu face deosebirea intre aritmetica si matematica. Este nevoie doar de cunostinte elementare de aritmetica (scuzati pleonasmul).

  2. Legea „FISCALĂ” a fost pur și simplu dată pentru ELIMINARE(PREA MULT) ;pentru reducerea EVAZIUNII FISCALE ,.Explicația scăderiisalariilor denotă rea credință. Salariatul se plătește pe statul de plată care începe cu „BRUTUL” Dacă nu scade brutul cum pot scădea salariile nete dacă contribuțiile, taxele scad. DE ce nu se spune adevărul? Pe stat ,până se evidețiau, taxele se scădeau, salariatul lua netul iar angajatorul ,pur și simplu,nu vărsa la buget ce oprea pe stat( DACĂ ASTA ESTE SOLIDARITATEA angajt -angajator ? mă îndoiesc!!!iar solidarul angajat se făcea că plouă-e treba patrolling! până când ajungea șomer,se îmbolnăvea,ajungea la pensie și dintr-o dată se trezea DE ce? Păi eu am fost angajat,patronul mi-a reținut! Statul e de vină! Iar demonstrații Iar” hoții”” de fapt angajatul la care angajatorul (PRIVAT,Sau „de STAT”) este -COMPLICE;TĂINUITOR,doritor să profite de prevederi șchioape(serviciul de urgență-și ce urmează) Și parcă se vorbea de milion -milioane de”solidari”

  3. Astept ca sa se faca demonstratii in care sa se ceara anularea pensiilor speciale iar la bugetari raportul de salarizare intre minim si maxim de 1/8!
    In rest cei din strada sunt reprezentantii statului paralel!

  4. Studiul denota un mare profesionalism in sfera analizei sociale, dar puseele ideologice altereaza profilul epistemologic al textului. Faptul ca se crediteaza exagerat inflamarea strazii, nu trebuie sa ne dea impresia ca Strada trebuie sa aiba, cronic, dreptate….Daca nu am avea Parlament, atunci miscarile strazii ar avea ratiune de a fi luate in seama. De la Revolutia din Anglia infruntarile din strada au trecut in Parlament sub forma polemicilor… Instigarea strazii la revolta , chiar daca este plcuta domnului Prezident Johanis, este periculoasa, deoarece poate conduce la o noua dictatura, DICTATURA STRAZII ! Atunci parasim definitiv cadrul democratiei… In plus, un text stiintific nu califica in nici un fel discursul, nu este admisibil sa se spuna revolutie fiscala de doi lei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*