„Concediu la Cabana Plăpumioara”. 7 din 10 români n-au bani de o săptămână de vacanță pe an

Pentru milioane de familii, vacanța a devenit una dintre primele cheltuieli eliminate din buget și nu pentru că nu și-ar dori să plece, ci pentru că, după plata ratelor, a utilităților, a alimentelor și a tuturor cheltuielilor lunare, pur și simplu nu mai rămân bani.

O glumă care circulă de ani buni spune că destinația preferată a românilor este „Cabana Plăpumioara”. În spatele expresiei stă însă o realitate mai puțin amuzantă, anume faptul că vacanța petrecută acasă nu mai este o alegere pentru foarte multe familii, ci singura variantă pe care și-o permit.

INS: Mai puțin de o treime dintre gospodării au avut bani pentru o vacanță de o săptămână

Datele publicate de Institutul Național de Statistică confirmă această imagine. În 2025, doar 29,4% dintre gospodăriile din România au declarat că și-au permis să petreacă o săptămână de concediu în afara locuinței.

Cu alte cuvinte, peste șapte din zece gospodării au rămas acasă.

La prima vedere, statistica pare încurajatoare, doar că procentul este mai mare decât în 2024, când doar 26,6% dintre gospodării își permiteau o vacanță de o săptămână. Diferența este însă prea mică pentru a schimba tabloul general. Concediul rămâne un lux pentru majoritatea românilor, iar asta spune multe despre felul în care arată, de fapt, bugetul unei familii obișnuite.

Institutul Național de Statistică observă, de altfel, că pentru cele mai multe gospodării veniturile rămase după plata taxelor și a cheltuielilor curente sunt prea mici în raport cu nevoile de consum.

Altfel spus, chiar și atunci când salariul acoperă cheltuielile de bază, spațiul rămas pentru economii, timp liber sau vacanțe este extrem de redus.

Află și Liber de la serviciu de ziua de naștere. Încă un beneficiu pentru angajații la privat în 2026

Cifrele despre concedii sunt doar o piesă din acest puzzle, pentru că, aceeași analiză arată că doar 14,9% dintre gospodării și-au permis, anul trecut, să meargă la teatru sau la cinema. Numai 10,4% au avut bani să înlocuiască mobilierul uzat, iar mai puțin de un sfert și-au cumpărat electrocasnice noi. Mai mult, chiar și achiziția unor haine noi rămâne o provocare pentru multe familii, doar 39,3% spunând că și-au permis astfel de cumpărături.

Privite împreună, aceste cifre conturează o imagine cât o mie de cuvinte despre puterea de cumpărare și dificultățile financiare cu care se confruntă oamenii în aceste vremuri. Practic, observăm că, pentru foarte mulți români, problema nu este doar concediul. Pentru mulți, orice cheltuială care depășește strictul necesar este atent cântărită, amânată sau eliminată complet din buget.

„Mai bine pleacă ei decât noi”

Corina are 41 de ani și lucrează ca manichiuristă în București. Vorbește despre concediu fără să lase impresia că se plânge. Mai degrabă ca despre un lucru pe care l-a acceptat de ceva vreme.

Anul acesta, vacanța ei și a soțului nu există în planuri.

„Avem doi copii adolescenți și cheltuielile cu ei sunt foarte mari. Am preferat să le dăm lor bani să meargă cu prietenii la mare și la festivalurile acestea care sunt acum. Eu și soțul… vorba aceea, mergem la Cabana Plăpumioara. Până la urmă, important este că ei se bucură. Noi ne mulțumim să îi vedem fericiți. Poate la anul ajungem și noi într-un concediu.”

Povestea Corinei este, de fapt, povestea multor părinți. În multe familii, vacanța nu dispare complet din buget, ci este oferită copiilor, părinții fiind obișnuiți să se resemneze și să spere în vremuri mai bune.

Tot mai mulți adulți aleg astfel să renunțe la propriul concediu pentru ca cei mici sau adolescenții să poată merge într-o tabără, la mare cu prietenii ori la unul dintre festivalurile de peste vară, atât de râvnite de tineri.

Și nu este vorba doar despre vacanțe. Raportul INS arată că, deși peste 81% dintre gospodării spun că reușesc să facă față cheltuielilor curente, asta nu înseamnă că trăiesc fără griji financiare. Pentru multe familii, „a face față” înseamnă să plătească facturile, mâncarea și celelalte cheltuieli obligatorii, fără să mai rămână loc pentru lucrurile care aduc confort sau relaxare.

Aceeași analiză arată că aproape jumătate dintre gospodăriile care se confruntă cu dificultăți financiare nu reușesc să plătească la timp cheltuielile legate de întreținerea locuinței. În mediul rural, situația este și mai dificilă, peste jumătate dintre aceste gospodării spunând că întârzie plata utilităților. Pentru unele familii, inclusiv abonamentele la telefonie, internet sau televiziune ajung să fie achitate cu întârziere, iar aproape una din zece recunoaște că a fost nevoită să își folosească economiile doar pentru a acoperi cheltuielile curente.

Vacanța de o săptămână a fost înlocuită cu un weekend. Sau cu promisiunea că „la anul va fi mai bine”

Șerban are 36 de ani și lucrează ca șofer la o firmă din Buzău. Nu spune că nu își permite deloc să plece de acasă, dar încearcă să își organizeze mici escapade, cu un buget cât mai mic.

Anul acesta, el și logodnica lui au mers pe litoral doar de 1 Mai, pentru câteva zile. Următoarea ieșire este programată abia spre sfârșitul verii.

„Probabil mai mergem în septembrie. Atunci vremea este încă foarte bună, poți face plajă și baie în mare, iar prețurile sunt și de trei-patru ori mai mici decât în plin sezon.

Dar să plecăm o săptămână în iulie sau august nu ne-am permite. Dacă am face asta, o lună întreagă după aceea ar trebui să stăm foarte atenți la fiecare leu. N-ai mai ieși nicăieri, n-ai mai cumpăra nimic în plus, doar ca să acoperi cheltuiala cu vacanță… nu merită.”

În ultimii ani, tot mai mulți români par să fi făcut aceeași alegere. Concediul clasic, de șapte sau zece zile în plin sezon, este înlocuit de un city-break, un weekend prelungit sau câteva zile în extrasezon, când tarifele scad considerabil.

Nu este neapărat vacanța pe care și-o doresc, ci vacanța pe care și-o permit… și oricum este mai mult decât nimic.

Totuși, diferența dintre cele două este importantă.

În urmă cu câțiva ani, oamenii căutau destinații. Astăzi, caută perioade în care prețurile sunt suportabile sau tot felul de trucuri care să-i ajute să economisească. Dacă în august o cameră la mare poate costa câteva sute de lei pe noapte, în septembrie aceeași cameră ajunge să fie de două sau chiar de trei ori mai ieftină și la fel se întâmplă și cu biletele de avion sau cu pachetele turistice din străinătate.

Raportul arată că aproape 10% dintre gospodăriile care nu își pot acoperi cheltuielile din veniturile lunare au fost nevoite să își folosească economiile pentru a plăti costurile curente. Alte familii au apelat la ajutorul rudelor sau al prietenilor, fie sub formă de împrumuturi, fie prin sprijin financiar nerambursabil.

Sunt cifre care explică mai bine decât orice de ce o vacanță ajunge să fie trecută pe lista dorințelor și nu pe cea a cheltuielilor planificate.

Poate că tocmai de aceea expresia „Cabana Plăpumioara” a rămas atât de prezentă în vocabularul românilor, pentru că este o glumă ce ascunde, totuși o realitate și, mai ales, o formă de resemnare.

Și poate că aceasta este cea mai importantă concluzie care se desprinde din datele INS. Nu faptul că doar trei din zece gospodării și-au permis o vacanță de o săptămână, ci faptul că această realitate începe să fie percepută ca ceva firesc.

Când concediul devine un lux, iar mersul la teatru, schimbarea mobilei sau cumpărarea unui electrocasnic nou sunt cheltuieli pe care le amâni la nesfârșit, problema nu mai este doar despre vacanțe. Este despre câtă putere de cumpărare ai, cât de dependent ești de venitul lunar și, în final, cât de lipsită de libertate este viața pe care o trăiești.

Au devenit vacanțele românilor un barometru al economiei?

Există un motiv pentru care economiștii urmăresc atent câți oameni își permit un concediu, iar acela nu are legătură doar cu turismul.

O vacanță este una dintre primele cheltuieli la care o familie renunță atunci când simte că bugetul începe să se clatine. Mai întâi dispar ieșirile în oraș, apoi concediul, apoi cumpărăturile mai mari. Iar când ajungi să tai din toate acestea, înseamnă că veniturile nu mai țin pasul cu costul vieții.

Tocmai de aceea, cifrele publicate de Institutul Național de Statistică nu vorbesc doar despre vacanțe, economiștii știu că spun ceva despre nivelul de trai al românilor și despre diferența dintre ceea ce câștigă și ceea ce își permit cu adevărat.

În ultimii ani, salariile au crescut, însă au crescut și prețurile. Facturile, alimentele, serviciile, chiria sau ratele consumă o parte tot mai mare din veniturile unei familii. Banii care mai rămân disponibili pentru relaxare, cultură sau timp petrecut împreună sunt tot mai puțini, așa se explică de ce, pentru multe gospodării, concediul este tăiat de pe lista de priorități.

Paradoxul este că România pare, la prima vedere, o țară în care oamenii călătoresc. În fiecare vară, autostrăzile spre litoral sunt aglomerate, aeroporturile sunt pline, iar imaginile din stațiuni lasă impresia că toată lumea este în vacanță.

În realitate, aceste imagini surprind doar o parte a societății, dincolo de care există milioane de oameni care își petrec concediul acasă, merg în vizită la rude, fac excursii de o zi sau așteaptă sfârșitul sezonului pentru a găsi prețuri pe care și le pot permite.

Așadar, expresia „Cabana Plăpumioara” pare să descrie o realitate pentru tot mai mulți români care își petrec concediile acasă nu din plăcere, ci din lipsă de posibilități. Iar atunci când șapte din zece gospodării nu își permit nici măcar o săptămână de concediu pe an, discuția nu mai este doar despre destinații și rezervări.

Este despre puterea de cumpărare, despre presiunea costului vieții și despre cât de mult spațiu mai rămâne, într-un buget obișnuit, pentru bucuriile care fac diferența dintre a supraviețui și a trăi cu adevărat.