martie 7, 2011
E greu să mă decid dacă marea caterincă de la plenara CC al PDL e ridicolă sau penibilă. Aşa că votez pentru ambele.
Spectacolul a fost delicios. O desfătare să-l auzi pe Boc vorbind despre creştere economică şi bunăstare, pe Anastase vorbind despre reformă morală şi domnia legii (mult tupeu au unii pe slănină!) şi gaşca MPV (Macovei, Preda, Voinescu) silabisind despre integritate, moralitate şi grosimea standard pentru şoriciul obrazului. În privinţa maeştrilor în sculptura cu limba în rahat, Boc şi Anastase, lucrurile sunt de multă vreme clare. Asta nu înseamnă că în privinţa mepevicilor mai e loc de cine ştie ce înalte aşteptari. Ori că asemenea aşteptări şi-au avut vreodată rostul.
Macovei, Preda şi Voinescu au folosit aceeaşi medicaţie şi azi au năzărirea că ei ar fi fecioarele neprihănite îndrituite să recite psalmii castităţii pedelice. Ca şi cum nu ştiau în ce hazna se vâră, când s-au vârât. Ca şi cum nu ştiau ce fel de ciudaţi viermi populează burdihanul numit PDL. Ca şi cum nu ştiau despre desele vizite ale pedelicilor prin codul penal. Ca şi cum ei s-au înscris la partidul vestalelor şi subit s-au trezit în mahalaua Crucii de piatră. Pe când stârnea debandada prin justiţie, nu ştia Macovei ce freacă actualii ei colegi? Ori Preda, pe când îi citea cu capul pe genunchi, băsexului, din rapoartele de la servicii, nu avea habar despre golăniile, ciordelile şi potlogăriile colegilor de acum? Iar rahatul ăla cu cioc, Voinescu, nu era fix la dreapta lu’ Anastase pe când se petrecea celebra numărătoare? Preda sau Macovei n-au nicio idee despre felul în care a dobândit şeful lor al doilea mandat? De Voinescu nu întreb. Ăsta încă e ocupat să numere câte urechi are.
Ei, bine, mevepicii ar vrea să fie crezuţi atunci când pozează în fecioare. Şi să ignorăm bubele de sculament care le-au înflorit pe întregul corp. În fine, ca o supremă dovadă de intransigenţă morală, atunci când iniţiativa lor de botezare a păcătoşilor în apa Iordanului penitenciar a fost respinsă de corpul mătăhălos al majorităţii, ce credeţi că au decis mepevicii să facă, în semn de protest? Nimic. Să rămână acolo, cu lingura lângă ligheanul cu ciorbă. Şi, între două înghiţituri, între două râgâituri şi o băşină, să mai transpire puţin nişte mujdei de morală pedelică.
Parol, monşer! Când am fost prin celebrul Red Lights District din Amsterdam nu aveam deloc pretenţia să ascult muzică de orgă şi nici cântări bizantine, în fum de tămâie. Nici n-am pretins aşa ceva. Nici atunci, nici după. E drept, eu nu-s pedelic, nici lingecurdebăsescu. Şi nici în halul ăla de ipocrit nu am cum fi.
P.S. Că tot se poartă, zilele astea, discuţia despre menşevici şi bolşevici. Te pomeneşti că mepevicii vor să se dea menşevici! Ui’ la ei, colegii ebăi!