Octavian Știreanu: Greta a încălzit planeta

Schimbările climatice sunt provocate de consumul de combustibili fosili. Adică de cărbune, țiței și gaze naturale. Acesta este narativul dominant pentru care s-au creat conferințe, s-au scris rapoarte, s-au editat tomuri, căpătând proporțiile unei pandemii climatice.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, declara la recentul summit de la Dubai că toți trebuie să încetăm să mai ardem combustibilii fosili. „Nu reducem, nu diminuăm. Eliminarea treptată, cu un calendar clar”, afirma Guterres la Dubai, chiar în casa unuia dintre cei mai mari producători de țiței din lume.

Se pun niște întrebări. Reprezintă schimbările climatice un pericolul real? În ce constă acest pericol și cum anume poate fi măsurat? Care sunt efectele concrete ale încălzirii globale, pe seama căreia se pun vrute și nevrute? Care este argumentația că „planeta se încălzește” și că trebuie să limităm creșterea la 1,5 grade Celsius? De ce nu la 1 grad? Sau la 2 grade? Care este etalonul care măsoară obiectiv toate aceste elemente ale schimbărilor climatice?

În pregătirea summit-ului de la Dubai, ONU a publicat date oficiale privind contribuția diferitelor țări la încălzirea planetei prin emisii de gaze cu efect de seră. Într-un astfel de clasament pe 2019, un an industrial neafectat de pandemie,  Uniunea Europeană a fost pe locul 4 în lume, după China, Statele Unite și India, cu o pondere de  7,3% din totalul emisiilor. Restul de 92,7%  aparține celor trei state cu economii puternice.

În interiorul  UE,   țările cu cele mai mari emisii în 2019 au fost Germania, Franța, Italia, Polonia și Spania, care împreună au contribuit cu 70% din acel 7,3%. Celelalte 22 de țări membre ale UE au avut o contribuție de numai 30%. Relația dintre dezvoltarea economică și consumul de emisia de gaze este evidentă.

România este cotată cu o contribuție de cca 2,75% din totalul UE, echivalent cu 0,37% din  volumul global al emisiilor de gaze de seră.

Țara noastră n-are de ce să fie intre în acest concert al trasului obloanelor și stingerii luminii în bruma de industrie pe care o mai avem. Văitându-se de „schimbările climatice”, România plânge la un mormânt străin. Cauzele se află la alte case,  mai mari. Cu toate acestea, Iohannis se angaja la Dubai că țara noastră va reduce până în 2030 emisiile cu aproximativ 80% faţă de nivelul din 1990 (!) și că vom deveni „lider regional și global privind energia solară”, „ca să ne îndreptăm apoi într-un ritm rapid către neutralitatea climatică”. Hodoronc-tronc,  ca surda în horă.

Întrebarea care se pune este dacă nu cumva această pandemie climatică este creată pentru a pregăti anumite decizii menite, de fapt, să adâncească decalajale în nivelul de dezvoltare al diferitelor țări?

Sub aspect financiar (nu mă refer la alte aspecte), marile crize din trecutul recent au avut câștigători cerți în bani mulți. Mai ales vânzătorii de vaccinuri și de arme.

Cine va fi câștigător după această nouă pandemie climatică? Nu cumva această campanie este menită să conducă la decizii care să accentueze  decalajele? Vor da cele trei mari puteri ale schimbărilor climatice – SUA, China și India – un exemplu de eliminare totală a consumului de combustibili fosili, cum cerea ritos secretarul general al ONU?  Deocamdată, marii dulăi industriali iubesc ecologia, dar numai pentru căței.

GENERAȚIA CE MÂINE VA RÂDE LA SOARE

Ca orice mitologie, amenințarea cu drobul de sare al încălzirii globale  avea nevoie de un simbol. Și el a fost inventat, sub întruchiparea unei școlărițe din Stockholm pe nume Greta Tintin Eleonora Ernman Thunberg. Din fragedă pruncie, fetița cu cosițe a lăsat poveștile copilăriei de-o parte și s-a dedicat salvării omenirii de la un viitor catastrofic, mai abitir decât ar fi putut s-o facă  toate academiile lumii.

Pe când avea 15 ani,  Greta Thunberg a avut probabil o revelație cu privire la „cataclismul” schimbărilor climatice și s-a hotărât să salveze planeta. Asumându-și  această nobilă misie,  noua Pythia a oracolului meteorologic mondial a început cu o grevă școlară (?) în fața parlamentului țării sale. Cu aproape trei săptămâni înainte de alegerile din Suedia din septembrie 2018, ea a lipsit de la școală pentru a se posta în fața parlamentului țării, cu un panou pe care scria „Skolstrejk för Klimatet” (Grevă școlară pentru climă). Mama Gretei era cântăreață de operă, iar tatăl scriitor, oameni cu carte putem bănui, dar se vede treaba că ambii au fost de acord cu acțiunile odraslei.

În prima zi școlărița grevistă a fost singură, dar treptat i s-au alăturat din ce în ce mai mulți oameni. Ținta fusese atinsă: climatofilii din spatele mișcării își găsiseră simbolul. Unul candid, serafic, exponent al generațiilor de azi și al celor ce mâine vor râde la soare.

Gestul  Gretei a fost preluat rapid de un anumit tip de propagandă internațională. După alegeri, ea s-a întors la școală, dar a continuat să sară peste cursurile de vineri pentru a face grevă în zi de post, respectivele zile fiind numite „Fridays for Future”. A fost un semnal pentru generalizarea acestei forme de protest, care a atins  rapid proporțiile unui  fel de pandemie climatică. Sute de mii de studenți din întreaga lume au început să-și organizeze propriile lor „Fridays for Future”. Pe încălzire globală sau nu, la vremea studenției pică foarte bine încă o zi liberă pe săptămână, dedicată unui scop atât de nobil precum este „viitorul planetei”.

Au fost organizate greve similare Belgia , Canada , Statele Unite ale Americii , Regatul Unit, Finlanda, Danemarca, Franța și Țările de Jos.

Subiectul schimbărilor climatice, pritocit mai demult în diverse laboratoare, a ajuns să  fie preluat ca temă politică a lumii. Greta încălzise planeta. Pandemia s-a răspândit prin toți coclaurii. Din seninul cerului au apărut și banii. Sume imense. Școlărița specialistă în probleme planetare a primit numeroase invitații pentru a vorbi despre schimbările climatice.

Cu o mobilitate formidabilă, Greta a ținut discursuri la Forumul Economic Mondial de la Davos și la Parlamentul European, precum și în fața legislativelor din Italia, Franța, Regatul Unit și Statele Unite. În septembrie 2019, pe când avea 16 ani, apariția ei la un eveniment climatic al ONU din New York – la care a călătorit cu un iaht fără emisii – a atras o atenție deosebită pentru comentariile ei pasionate: „Mi-ați furat visele și copilăria cu cuvintele voastre goale… Suntem la începutul unei extincții în masă, și tot despre care poți vorbi sunt bani și basme ale creșterii economice eterne. Cum îndrăznești!”.

În acea lună, milioane de protestatari au mărșăluit în greve climatice în peste 163 de țări.  Greta a colindat lumea în lung și-n lat, s-a alăturat protestelor din diverse țări pe diverse teme pentru a-și rosti mesajele, a fost arestată și eliberată – uneori doar pentru efecte de imagine. Pe seama ei a fost pusă schimbarea părerilor unor oameni în toată firea cu privire la schimbările climatice, influența tinerei suedeze fiind cunoscută sub numele de „efectul Greta”. Tot un tip de pandemie, dar de natură psihologică.

ABERAȚII  IZVORÂTE DIN PUȚUL GÂNDIRII

Un detaliu biografic al acestei prințese a aerului și soarelui prezintă Encyclopaedia Britannica (https://www.britannica.com/biography/Greta-Thunberg). Greta a fost diagnosticată în copilărie cu sindromul Asperger, „care acum – scrie sursa citată – este considerat o tulburare din spectrul autismului (ASD). Se caracterizează prin anomalii în interacțiunile sociale (ca în autismul clasic), dar cu o inteligență normală și o dezvoltare a limbajului. Persoanele cu sindrom Asperger tind să se concentreze profund pe o idee sau interes. În cazul lui Thunberg,  acestea sunt schimbările climatice. Ea a aflat pentru prima dată despre această problemă (medicală) când avea aproximativ opt ani, iar în câțiva ani și-a schimbat propriile obiceiuri în sensul protejării climei, devenind vegană și refuzând să călătorească cu avionul. Asta pentru că, în opinia ei, atât animalele, cât și avioanele emit o mare cantitate de gaze care ar contribui la încălzirea globală”.

Din acest puț al gândirii a izvorât probabil și epocala idee a funcționărimii de la Bruxelles de a impune statelor membre reducerea cu 71% până în 2030 a consumului de carne și eliminarea vacilor și oilor, vinovate pentru emisii de carbon atât la rumegatul nutrețului,  cât mai ales la eliminatul lui.

Pe lângă zbaterea pentru salvarea omenirii,  Greta  a militat și pentru  creșterea gradului de conștientizare despre boala Asperger, inspirând pe cei cu această suferință. Deși a recunoscut că Asperger a împiedicat-o în anumite privințe, ea a remarcat la un moment dat, pe Twitter,  și avantajele unei asemenea afecțiuni: „Am Asperger și asta înseamnă că uneori sunt puțin diferită de normal. Și, având în vedere circumstanțele potrivite, a fi diferit este o superputere”.

Un asemenea efort pe altarul salvării umanității nu putea să nu se regăsească și într-o operă pe măsură. Greta Thunberg a publicat cărțile No One Is Too Small to Make a Difference (apărută în 2019, pe când avea 16 ani!), documentarul „I Am Greta” (2020) și, desigur, o colecție a speech-urilor sale istorice, sub titlul The Climate Book: The Facts and the Solutions (2023).

Putem avea empatie pentru destinul unei adolescente preocupate de niște probleme globale pentru care, probabil,  nu are capacitatea de a le cuprinde în toată complexitatea. Răspunderea o au cei care o folosesc, transformând-o în trompetă a unor interese nebănuite. Încălzirea globală, cât o fi ea de păcătoasă, ar trebui înțeleasă cu forța rațiunii mature și nu tratată cu armele propagandei infantile.