Accademia di Romania din Roma prezintă între 19 şi 23 mai, la ora 20.00 la sediul său, spectacolul „IO e TE” (EU şi cu Tine), o poveste modernă despre întâlnirea dintre un italian vârstnic şi o „badantă” româncă tânără. Piesa scriitorului Thomas Otto Zinzi, câştigător al Premiului I Vallecorsi, care apare şi în postura de regizor şi de actor, emoţionează. Juriul a premiat „IO e TE”, apreciind stilul dramaturgului ca „o parabolă tulburătoare şi dezvrăjită”. Iovino, numit IO, şi Teresa, numită TE, trăiesc într-un modest apartament la periferia unui oraş italian între vise şi planuri nerealizate. Se confruntă şi se înfruntă, astfel, prin cuvintele şi gesturile lor, două culturi, două moduri de a fi. Boala vine şi răstoarnă rolurile, astfel că Iovino devine „badanta” tinerei imigrante până când un pact interior stabileşte destinaţia lor ultimă: TE va lua calea Paradisului, în timp ce IO va pleca spre România.
Punerea în scenă a lui Thomas Otto Zinzi e sugestivă şi autentică. Thomas Otto Zinzi şi Claudia Patorelli interpretează cele două personaje cu multă sensibilitate şi naturaleţe, făcând din Iovino şi Teresa două personaje credibile şi care trezesc multă simpatie. Scena e compusă din elemente puţine, printre care un rol important îl joacă pianul, care la atingerea lui Iovino însoţeşte emoţiile şi sentimentele lui TE.
Într-un moment în care raporul dintre societatea italiană şi comunitatea imigranţilor este atât de delicat, Thomas Zinzi propune un punct de vedere diferit: emigrantul oferă o garanţie pentru viitorul italienilor chiar sub semnul unei mici (auto)ironii: „Fiii pot sta liniştiţi, când vor mai îmbătrâni nu vor fi constrânşi din lipsă de timp să îşi depoziteze părinţii în cine ştie care casă de bătrâni, în cine ştie ce Casă Senină! Există deja emigranţii care au nevoie de bani şi nu numai, gata să devină fii, asistenţi medicali, rude, şoferi şi tot ceea ce ne poate ajuta în neliniştea noastră. Da, e chiar acesta cuvântul, pentru că nu ne simţim bine, pentru că vrem totul, e suficient doar să plătim şi totul ne soseşte pe tavă. Atâta doar că şi străinul are nevoie de iubire, de îngrijire. Ce e de fãcut?”
Dramaturgul, el însuşi fiu de emigranţi italieni în America, se destăinuie: „Rădăcinile acestei poveşti se află în cel mai normal sentiment: cel de a trăi”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.