”Politicienii sunt obiectul obsesiei judiciare a câtorva magistrați care au fost aleși atent, numiți și plasați de fostul președinte. Lovitura de maestru a fostului președinte a fost crearea acestui parchet. Această instanță a fost înființată pentru a lupta împotriva marii delincvențe financiare, dar a devenit un instrument de luptă împotriva opozanților politici”. Nu, nu este vorba despre DNIA, nici despre Traian Băsescu sau Monica Macovei. Însă rețeta este aceeași. Este vorba despre Parchetul Național Financiar din Franța, despre creatorul său, fostul președinte Francois Hollande, și despre urmărirea selectivă a politicienilor de dreapta din Franța, cei mai periculoși acum pentru presedintele Eammanuel Macron, și el o creație a lui Hollande.
Alegerile prezidențiale ce l-au adus pe Emmanuel Macron la Palatul Elysee au avut loc în aprilie-mai 2017. La începutul lunii februarie a acelui an, Macron era pe locul trei în sondaje, depășit de Marine Le Pen și fostul premier Francois Fillon, liderul sondajelor. Atunci a început scandalul ”Penelopegate” – deturnare și abuz de fonduri publice prin angajarea fictivă a soției în calitate de consilieră la cabinetul de deputat în Adunarea Națională. Pabuga – în 15 ani, Penelope Fillon a câștigat 600.000 de euro în acest fel.
Imediat după izbucnirea scandalului, Fillon s-a prăbușit în sondaje. S-a retras din cursa prezidențială în scurt timp. Era singurul politician care-l putea învinge pe Emmanuel Macron. Ulterior, noul președinte Macron a fost locomotiva partidului său fără identitate, încropit cu traseiști socialiști și republicani deopotrivă, care a câștigat alegerile parlamentare. Momentul Penelopegate a fost esențial pentru victoria lui Macron și pentru politica franceză.
Acum, la mai bine de doi ani de la acel scandal, a venit si verdictul justiției – 5 ani de închisoare (trei cu suspendare) pentru Francois Fillon. A fost condamnată și galeza Penelope Fillon, la trei ani cu suspendare. Familia Fillon va trebui să plătească circa trei sferturi din banii primiți din angajarea fictivă.
A fost pentru a doua oară consecutiv când un favorit la președinția Franței a fost eliminat din cursă prin intervenția justiției, după retragerea lui Dominique Strauss-Kahn din alegerile primare din Partidul Socialist, fapt ce i-a lăsat cale liberă lui Francois Hollande, în 2012. Or, Emmnauel Macron este considerat cea mai importantă moștenire a insipidului președinte Hollande.
Un scandal precum Penelopegate era aproape imposibil în Franța înainte de anii 2010. Până atunci, doar președintele Franței avea obligația de a depune o declaratie de avere. Introducerea declarației de avere a fost văzută în Franța, dar și în alte societăți occidentale, ca un afront şi un atentat la adresa vieţii private, asta în timp ce în România aceste declarații dădeau de ani buni prima pagina a ziarelor. În 2013, în timpul regimului Hollande, a luat naștere Înalta Autoritate pentru Transparență (omoloaga Agenției Naționale pentru Integritate din România), iar în 2014 a fost înființat Parchetul Național Financiar – un organism asemănător cu Direcția Națională Anticorupție. Totul s-a întâmplat după scandalul provocat de conturile secrete ale unui ministru socialist de Finanțe, Jerome Chuzac, în 2012. De atunci însă, Parchetul Național Financiar i-a luat in colimator doar pe liderii dreptei franceze.
Pe lângă afacerea Fillon, mai avem în aceste zile afacerea Sarkozy-Bismuth, un dosar în care fostul președinte Nicolas Sarkozy și asociații săi sunt acuzați că au obținut informații de la o ”cârtiță” din sistemul judiciar, folosindu-se de un abonament telefonic înregistrat sub o identitate fictivă – Paul Bismuth. Totul pleacă de la afacerea L’Oreal – finanțarea ilegala a campaniei prezidențiale a lui Nicolas Sarkozy de către moștenitoarea companiei franceze, Liliane Bettencourt, decedată în 2017.
”Pe hârtie, Parchetul a fost prezentat ca o reacție la afacerea Cahuzac. În realitate, acest dosar nu merită o asemenea reacție. Pe de o parte, Parchetul parizian funcționa deja foarte bine. Pe de altă parte, nu din cauza faptului că nu exista un Parchet Financiar nu știam nimic despre conturile din străinătate ale lui Cahuzac. Această inițiativă părea una bună. Însa constatăm că acest parchet este interesat în special de afacerile care îi privesc pe liderii opozitiei. Este un Parchet Național Politic”, spune Herve Lehman, unul dintre avocații lui Francois Fillon.
”Este o clică de judecători, o spun de vreo zece ani, care s-au atoproclamat paznici ai moralei publice și care își permit absolut totul, în numele independenței. Este minunat, independență, însă trebuie ca ea să fie însoțită de imparțialitate”, a comentat și unul dintre avocații lui Sarkozy, Eric Dupond-Moretti.
Iar amintitul Lehman face o precizare: ”Nu judecătorii sunt de vină, ci magistrații parchetului. Judecătorii sunt independenți, însă nu toți sunt imparțiali. În schimb, parchetul nu este deloc. Dimpotrivă, el este supus controlului unui mic lanț ierarhic compus din persoane numite de putere. Parchetul este și judecător, și partid politic. Nu suntem în fața unui exces de independență, ci ne confruntăm cu un exces de supunere politică”.
”Cred că trebuie să desființăm Parchetul Național Financiar. A fost o idee proastă. Ultimele dezvăluiri îți dau fiori pe șira spinării. Pe de o parte, Parchetul îi vizează pe liderii opoziției, iar, pe de altă parte, îi atacă pe avocați. Mai lipsește doar presa, și vom ajunge ca Venezuela! Să ne înțelegem bine, nu e ridicat nimeni în toiul nopții și trimis în gulag… Însă e vorba despre o derivă îngrijorătoare într-un stat democratic.
Cred că Afacerea Fillon a avut deja consecințe grave. Electoratul lui Fillon, care este de circa 20% în Franța, are deja sentimentul că s-au furat alegerile. Aceste afaceri alimentează sentimentul ”toți sunt corupți” și generează o atmosferă de neîncredere. Sunt îngrijorat pentru viitor. De aceea este important ca justiția să respecte toate regulile când este vorba despre afaceri politice. Asta este condiția sine qua non pentru ca francezii să-și recepate încrederea în instituții”.
Acestea sunt ”afacerile” judiciare din Franța care au decis alegeri prezidențiale cruciale. Să ne mai mire decorarea Laurei Kovesi de ambasadorul Franței la București sau scrisorile cosemnate de ambasada franceză pentru a protesta împotriva unor reforme în justiție? Toți diplomații știu bine la ce servesc dosarele DNA, câtă vreme în propriile țări se acționează la fel, mai puțin umilitorul și tristul spectacol al spălării rufelor murdare la Bruxelles, prin Parlamentul European.
@Ileana
nu e o lumina taubira, este doar o marxista din nastere si care urmareste doar idealurile marxiste. Si da m-a amuzat raspunsul dvs si aveti dreptate. Ce-mi aduc aminte este ca imediat dupa venirea lui hollande s-au apucat sa angajeze iar in invatamant acolo unde „piticania sinistra” a amicul nostru „informarea dvs” pusese pe liber oameni care nu faceau munca de profesor au angajat ei cateva mii de „filozofi educationali” care s-au apucat cu multa ravna sa „defineasca” pt copii ceea ce era deja definit si cunoscut. De exemplu balonul de rugby – referential aleator rebondisant, sau innotul. Si cate si mai cate. Cat o fi costat aceea magnifica „reforma” a educatie facuta de stimabila colaboratoare prezidentiala Najat Vallaud-Belkacem.
Ei da au existat si socialisti cu capul pe umeri ca ministri cum au fost Jospin sau DSK (ultima data cand Franta a inregistrat excedent) dar astia sunt istorie si nu erau „progresisti” adica marxisti.