Patapievici: ”Nu sunt printre apropiaţii lui Traian Băsescu!”

În numărul din noiembrie al revistei „ELLE”, undeva între însemnările intime ale lui Marilyn Monroe şi pozele sexy ale top modelului Veronica Paşcu, directorul ICR, H.-R. Patapievici face confesiuni complete despre greutăţile şi tristeţile vieţii unui intelectual a lui Băsescu.

Chipurile sub pretextul prezentării ultimei sale cărţi, „Ultimul Culianu”, Patapievici dă frâu liber tuturor resentimentelor sale faţă de acea parte a poporului român care nu-l agreează pe Traian Băsescu şi pe cei care, asemeni directorului ICR, îi sunt slujitori fideli. În acelaşi timp, cu şmecheria tipică unui sinecurist de profesie care ştie că vodă de la Cotroceni se schimbă la un moment dat, Patapievici are grijă să facă pasul la ofsaid de lângă jucătorul preşedinte al României.

Interviul acordat de directorul ICR revistei „ELLE” România începe în forţă, cu Patapievici recunoscând plin de mândrie că pe el nu-l prea citeşte nimeni şi că statutul său de personaj celebru îl datorează faptului că este unul dintre oştenii de bază ai gărzi pretoriene a lui Traian Băsescu. „Îmi place denumirea asta care mi s-a dat, de autor celebru necitit. (…) Prin asociere cu preşedintele, am devenit ţinta televiziunilor zise de ştiri, care de doi ani domină autoritar opinia publică”, spune Patapievici, neuitând să înfiereze cu mânie proletară, întocmai ca şi stăpânul său Băsescu, televiziunile de ştiri neobediente regimului portocaliu.

H.-R. Patapievici se dă virgin şi nevinovat, de parcă a uitat cum el însuşi a provocat un scandal imens fix în ziua ultimul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, când a acordat un interviu unui important ziar din Spania, în care afirma că „există o casetă cu Geoană primind sex oral”. „Eu evit polemicile şi scandalurile, deşi am fost târât în ele, în contextul înveninării atmosferei publice din ultimii doi ani, de când singurul conţinut al vieţii noastre a devenit întrebarea dacă cineva este pentru ori împotriva lui Băsescu”, se lamentează „autorul celebru necitit”, care explică în continuare cât de mult suferă el din cauza înjurăturilor pe care le primeşte pe stradă, la piaţă etc.: „Scenă enormă, am ajuns să fiu apostrofat la piaţă în privinţa antiromânismului meu. Mi se aruncă peste tarabe, în timp ce îmi aleg cumpărăturile: «Aha, ia-n te uită: a venit domnu’ Patapievici printre noi. Acu’ nu-i mai pute poporu’ român! Am ajuns şi noi buni la ceva! I s-a făcut domnului Patapievici foame şi, gata, sunt şi românii buni la ceva!»”.

Din nou, la fel ca şi binefăcătorul său de la Cotroceni, Patapievici se contrazice pe sine, de la un minut la altul, atunci când după chiţăielile triste că e perceput ca un antiromân, directorul ICR dă drumul unei tirade de o violenţă extremă la adresa românilor: „Sunt privit cu suspiciune, uneori cu indignare. Orice aş explica tot antiromân rămân. Ceva de necrezut! Bieţi oameni cu minţile distorsionate, stricate, zdrobite de pseudo-informaţia pe care o primesc precum drogul prin televiziunile la care oficiază de zor pseudo-moderatori, pseudo-comentatori, pseudo-jurnalişti, pseudo-orice”.

Fireşte că dom’ Patapievici nu uită că ocupaţia de bază e cea de pupinbăsist-şef şi purcede cu multă îndemânare la lustruirea ilustrului dinapoi prezidenţial: „Preşedintele Băsescu m-a cucerit cu absenţa limbii de lemn, cu francheţea aducerii în discuţia publică a aranjamentelor de culise dintre politicieni, cu denunţarea bazei de putere a regimului economic postdecembrist, cu dispoziţia dată serviciilor secrete de a transfera la CNSAS totalitatea dosarelor fostei Securităţi, cu condamnarea oficială a comunismului ca ilegitim şi criminal”, se prosternează Patapievici în faţa vajnicului luptător anticomunist, fost ofiţer la Anvers, uitând desigur că a trecut doar o săptămână de când Băsescu a declarat că „Ceauşescu rămânea un mare preşedinte al românilor dacă stătea la putere doar zece ani”.

După multe alte asemenea laude greţoase direcţionate către cel care l-a numit director la ICR, Patapievici, cu abilitatea tipică profitorilor politici pereni, se delimitează discret, dar ferm de Băsescu, un preşedinte căzut în dizgraţia românilor mai repede decât oricare alt predecesor al său. „Niciun preşedinte nu a vorbit pe şleau aşa cum a făcut-o preşedintele Băsescu. Bineînţeles că aici nu mă refer la derapajele verbale cunoscute, care sunt regretabile. (…) Nu sunt printre apropiaţii lui Traian Băsescu. Nu l-am văzut de aproape pe preşedinte de mai mult de zece ori. Iar de cunoscut, l-am cunoscut doar atunci când am fost chemat la Cotroceni pentru a fi numit la ICR”. Hai, nu zău! Acum, când corabia România e în derivă şi stă să se scufunde de „bine” ce a fost condusă de Întâiul Marinar al ţării, feciorelnicul domn Patapievici nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase a Băsescu, pe care abia-abia l-a zărit de câteva ori. Păi, şi când l-a decorat preşedintele cu Ordinul României în grad de Cavaler, acum o lună de zile, nu l-a văzut?! Sau când a fost transportat cu avionul prezidenţial la Neptun, alături de ceilalţi intelectuali de curte, la vila de protocol a lui Băsescu pentru câteva zile de relaxare pe bani publici, nici atunci nu s-a aflat lângă Zeus?!

De parcă nu ar fi fost de ajuns, în interviul din „ELLE”, Patapievici ne mai oferă o mostră de tupeu incredibil, afirmând cu seninătate că instituţia în fruntea căreia l-a aşezat Traian Băsescu e neutră din punct de vedere politic. „Se spune mereu că Institutul Cultural Român e băsescian. Exact contrariul este adevărat! Eu am făcut din această instituţie, aflată, până am preluat-o, la cheremul gusturilor cui o conducea, o instituţie strict neutră. Dar, iată, din păcate s-a produs o distorsiune majoră: pentru că ICR e neutru, e băsescian! Iar eu, pentru că denunţ distorsiunea, sunt intelectualul lui Băsescu”, zice H.-R. Patapievici cu naivitate prost jucată şi uitând că, în secolul 21, până şi „bieţii români cu minţile distorsionate” pot accesa internetul şi pot vedea în documente publice că ICR publică pe bani grei doar cărţile scriitorilor declaraţi fani ai lui Traian Băsescu sau că acest institut, cu filialele sale aflate peste tot prin lume, a făcut campanie electorală (din bani publici, desigur) deşănţată pentru acelaşi Traian Băsescu.

Ca un adevărat menestrel prezidenţial, H.-R. Patapievici a încheiat interviul acordat revistei „ELLE” cu îndemnuri înălţătoare către poporul român, care trebuie să lase deoparte ura faţă de Traian Băsescu, pentru că, „să nu uităm, suntem în cel mai bun moment al istoriei noastre!”. Desigur! Trăiască Băsescu, Băsescu- preşedinte pe viaţă! Ce bine şi duios le zici dumneata, bibicule, dom’ Patapievici!