V-am spus cândva că, în mintea contorsionată (pe motiv de disonanță cognitivă perpetuă) a comuniștilor anti-comuniști cu accente nazi, există securiști buni și securiști răi. Două exemple – Manole/Calin Isărescu și Petrov (supranumit „cel bețiv”). Acum, există și fii buni de securiști cumsecade. Trei exemple – Orban, Burduja, Vlad Voiculescu.
Nu neg că au fost cazuri cumplite de oameni care au fost nevoiți să dea cu subsemnatul la Securitate, ca să își salveze viața sau familia. Dar acei oameni au fost expuși demult, încă din anii ’90 ai secolului trecut și mulți dintre ei au recunoscut, ieșind definitiv din viața politică/publică.
Dar, cei mai mulți colaboratori ai Securității (în plan moral, ei fiind mai răi că securiștii propriu-ziși) au profitat din plin de privilegiile statului comunist, unde toți eram egali în sărăcie și în lipsă de șanse, cu excepția colaboratorilor benevoli ai Securitătii și a cadrelor de nădejde ale partidului comunist.
Aceleași privilegii, rente, monopoluri (și, ulterior Revoluției, pas cu pas, vorba cărții tradusă în chineză, hălci din economia naționala) le-au fost încredințate acelorași colaboratori veroși, voluntari, ai Securității, de regimul Iliescu. Din nefericire, președintele Constantinescu s-a declarat învins de sistemul mafiot întreținut de aceștia.
După 2000, în plină epocă Năstase, securiștii au pus piciorul pe gâtul economic, politic și social al țării.
Pentru neo-sekuritate, inventată odată cu protocoalele secrete justiție-servicii secrete, a fost ulterior foarte simplu să infesteze toată societatea, mai ales că avea la îndemână „inteligența” copiilor de securiști, școliți în străinătate pe banii furați de la noi, adunați de stat din taxele și impozitele noastre și redistribuite acestor șacali de statul capturat român.
Aceste odrasle de securiști, care au parazitat societatea civilă, au reușit ce nu reușise nici măcar Ceaușescu: să convingă mare parte din populație că Securitatea, comunismul de tip levier pentru rentieri si privilegiați, dictatura sistemelor de monitorizare și control al comportamentului uman, dictatura medicală și alte forme de totalitarism sunt bune pentru imunitatea de turmă.
De aceea, mare parte din populație este capabilă azi, fără să se rușineze când se uită în oglindă, să creadă sincer că există securiști răi, comuniști toxici, nazistoizi malefici și alte animale politice rele, dacă nu sunt „de driapta”, și securiști benefici, comuniști buni, nasitoizi fertili pentru democrație și alte animăluțe politice blânde, dacă înjură bine „ciuma roșie” și filosofează fără moleșeală pe tema m…ii. Mai mult chiar, dacă este posibil să îi acuzi pe unii că sunt fii, fiice, rude, amanți/amante de astfel de animale politice, în cazul securiștilor buni sau al fiilor de securiști cumsecade, trebuie neaparat să fie judecat omul, și nu tatăl omului.
În final, două mesaje pentru sekuristofili :
-(I) cei care au fost păsuiți de sistem până acum în privința adevăratei lor identități sunt dintre cei mai răi și mizerabili membri ai unei comunități care se vrea onestă, luptătoare anti-corupție, democratică și progresistă, căci au fost colaboratori ai securiștilor și, în același timp, purtători ai unei măști respectabile, de familist, antreprenor, om politic de „driapta” etc;
-(II) dacă ești fiu de securist și vreai să faci politică, spui asta din timp, blamezi Securitatea, îți pui cenușă în cap, dar nu dai în judecată lumea pentru că te arată cu degetul ca fiind progenitură de securist.
PS Priviți expresia auto-mulțumită, privirea superioară, zâmbetul zeflemitor, à la Rhett Buttler*, ale fiilor de securiști când ne explică ei cum e cu economia libertariană, finanțele publice orientate către privat și nu către prostii socialiste ca educația și sănătatea, lupta anti-corupție care nu duce niciodată la eradicarea corupției, ci la întărirea puterii și averii corupătorilor și a mituitorilor. O să vedeți „educația” din familie, de stăpân și/sau vătaf asupra iobagilor. Dacă mulții adulatori ai odraslelor de securiști nu sunt deranjați de acest ciocoisim care vede în ei doar niște iobagi sau slugi prea-plecate, noi, ceilalți, nu putem lăsa acest gen de comportament să se perpetueze.
PPS Sunt fiu de zidar.
*Rhett Butller este un personaj din „Pe aripile vântului“, de Margaret Mitchell, care s-a îmbogățit din comerțul de război, atât cu sudiștii, cât și cu nordiștii. În prealabil declanșării Războiului Civil american, individul reușise să pătrundă în „lumea bună” a stăpânilor de sclavi din Atlanta, Georgia. Îi disprețuia, dar nu s-a considerat deloc ofensat de milioanele făcute din comerțul de război cu ei (concomitent cu comerțul de război făcut cu nordiștii).
Stimate Domnule Gheorghe Piperea va urmaresc de peste un deceniu curajul si opiniile si ma bucur ca suntem de aceeasi parte a baricadei, personal ma consider in zona national-ortodoxa prin convingeriile unei vieti luptatoare- poate de aceea am evlavie la Parintii cu viata sfanta, la martiri, la eroi. Personal, dupa o viata in toata administratia publica, cunoscand toate formele de politica , economie, viata universitara si oameni simpli, parintii si multi prieteni lucrand in elitele comuniste si cunoscand personaje ale Securitatii vechi si noi care ne amarau viata profesionala si familiala, am ajuns la concluzia ca absolut toti cei ai Sistemului sunt partasi ticalosiilor deep state, dar trebuie sa creditam pe cei ce au curajul marturisirii complete, ai dezicerii de Sistem si a luptei pentru ortodoxie, tara, popor. Cred ca asa este corect si cinstit fata de constiinta si aproapele nostru. Va doresc mult succes din pozitia mea onesta de pensionar universitar