Admiterea pentru Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Bucureşti a fost un adevărat spectacol pentru profesorii corectori. Deşi ne-am aştepta ca proaspeţii liceeni ce visează la o carieră de jurnalişti să aibă o exprimare corectă şi coerentă, aceştia au umplut lucrările de admitere cu perle dintre cele mai alese.
O parte dintre perlele candidaţilor au fost publicate pe blogul lui George Hari Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism:
– Nerăbdarea îmi făcea inima să zburde cu sute de km de oră.
– Totul a decurs cu o viteză invidiată de un ghepard înfometat.
– Viaţa înseamnă artă, iar fiecare dintre noi o găseşte în diferite forme.
– Şi totuşi, priveam, răsuflînd în ritm sacadat, un ritm iambic de contrast sentimental, de reîntoarcere la jungla de sub mine, de înţelegere şi în acelaşi timp relaxare a cursului vital. Niciodată nu ştii ce-ţi rezervă soarta, doar poţi ghici aşa cum alegînd să părăseşti dimensiunea aspaţială a locului în care trăim, îngenunchiezi şi aspiri oamenii printre picioare ce vor să combată timpul şi printre idei minimaliste.
– Autobusul era gol, alegându-ne scaunele din faţă.
– Obiectivitatea îmi stă în caracter.
– Stăteam în patul meu monoton, într-o rutină molipsitoare.
– Am început să meditez asupra scopului meu acolo, în realitatea aceea insipidă, incoloră şi inodoră.
– Elevi, şcoală, profesori, învăţămînt… Pe mulţi dintre români îi apucă greaţa când aud astfel de teme de discuţie. Cel mai uşor e să spună că sistemul e de vină şi s-au scos. Deşi e în „criză” învăţământul din România asta nu mă sperie. M-aş vedea o profesoară de română, la liceu, să îi scot din impas pe elevii pentru care abia atunci începe adevărata viaţă.
– Fiind la litera „i”, nu am avut destul timp să ma gândesc şi am spus că nu ştiu.
– Pe vremea când eram prea mic pentru a putea înţelege o carte, mă aflam în sufragerie şi urmăream un film.
– Nimeni nu cunoaşte mai bine nevoile unei femei, decât o altă femeie, iar eu prezint acest sex.
– Un individ cu o înfăţişare anacronică pentru acel an 2010 şi pentru acea perioadă.
– Fiecare om, dacă este la prima abatere are dreptul la o a doua şansă, mai ales dacă este în floarea vârstei.
– L-am cunoscut pe o plajă fără nume. Corpul său de viking era ars de soare, pielea i se exfolia asemenea unui şarpe, dar el rămânea complet gol sub soare până se însera.
– Am rătăcit prin întunericul din mintea mea până ce o lumină puternică m-a trezit.
– Aflată la sediul pentru închirierea schiurilor, unde se formase o coadă relativ mare, zăresc pe scaun o doamnă, aşteptând să se elibereze.
– Onomastica de zece ani.
Spre deosebire de anii anteriori, când numărul candidaţilor la Facultatea de Jurnalism depăşea 1.000, anul acesta s-au înscris doar 800, dintre care 400 au fost admişi pe locurile la buget, taxă şi ID. Rămâne de văzut perlele cărora dintre ei le vom regăsi în presă în anii următori. (C.I.)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.