Au dărâmat oțelăriile acum. Într-o noapte le-au dărâmat, mă crezi că am izbucnit în plâns? Am plâns, s-a dus viața mea, tinerețea mea, nebunia mea, astea le-au dărâmat. Au vândut terenul bucată cu bucată, au vândut toate visele mele, schimburile mele de noapte, frigul, covrigii pe care îi ronțăiam cu un soi de evlavie în timp ce Ceașcă răcnea la televizor.
Ceașcă? Tovarășul Nicolae Ceaușescu! Tovarășul Fidel Castro. Tovarășul Stalin, să fim înțeleși. Tovarășul Lenin. Tovarășa Dolores Ibarruri. Tovarășul Mao Zedung. Tovarășul Troțki. Ronald Reagan şi Margaret Thatcher. Elvis. Mata Hari. Steve Jobs, Einstein, Ionescu, Eliade. Prince. The Beatles. Vangelis. Gene Hackman. Lolita. Jules Verne, Kennedy, Trump, Borges, Benazir Bhutto, Dalai Lama, Johnny Depp, Dalida, Aznavour, Eminem, Rihanna, Papa Ioan al II-lea, Pele, Roger Federer. Asta e, madam Calomfirescu, nu știu dacă înțelegi?! Istoria lumii se duce de râpă ceas, de ceas. Nu mai e ca pe vremuri. Ne plimbărim prin Cișmigiu. E soare. E cald. E vară. Madam Calomfirescu își cumpără înghețată. Vrei și tu? Sau vrei o bere? Un scriitor ca dumneata ar trebui să bea zece halbe dintr-o suflare și apoi să dea gata dintr-o suflare un roman de mare succes. Trece un OZN cu aburi. Așa și? Toată istoria a fost vândută bucată cu bucată. Personajele politice au vândut istoria iar pe urmă au dispărut și ele în neant. Da, așa-i, neantul le înghite pe toate. E un portal? Un portal secret? Nu, nu cred în portaluri. Pur și simplu toate dispar în neant. Toți și toate. Adică vrei să zici că nimic nu are cumva noimă? Să știi că așa zic, nimic nu are noimă. Păi cam așa, Năstase, Băsescu, Roman, Iliescu, Videanu, Copos, Constantinescu, Câmpeanu, gata, s-au dus, praful s-a ales de ei. Cam așa. Așa cum au dărâmat oțelăriile, așa au fost dărâmați și ei. Mai piscuie câte unul, pe ici, pe colo, dar ce folos? Nu-i mai ia nimeni în seamă. Și noi ce facem? Păi, cum ce facem? Ne trăim viețile mai departe. Trece un OZN cu motor cu reacție. Aha, ne trăim viețile ca și cum politicienii ăștia nici n-ar exista. Păi vezi, ăsta e secretul!
privindu i pe cei pe care i ati insirat,
ii vad pe unii care sint dupa chipul si asemanarea lumii
pe altii care sint dupa chipul si asemanarea naturii
si pe altii care sint ca sa faca pace intre lume si natura.
primii se jura ca lumea e referinta.
aia din rindul al doilea se jura ca natura e referinta.
aia care sint ca sa faca pace, nu se jura prin definitie.
prin urmare este posibil ca in fruntea tarii sa ajunga unul care e dupa chipul si asemanarea mersului lumii, prin urmare asa cum e si cum tinde sa fie lumea mare lui i se pare a fi ceva de bun-simt,
dupa cum e posibil ca in fruntea tarii sa ajunga unul care e dupa chipul si asemanarea naturii, prin urmare lumea mare i se pare ca e o nesimtire,
si mai e posibil sa ajunga in fruntea tarii unul care sa faca pace intre natura si lumea mare, insamantind inimi.
realitatea, inclusiv gestatiile ei, nu numai ca poate fi cunoscuta, dar chiar va si fi cunoscuta,
pentru ca realitatea, asta de azi sau aia de maine, e suma unor dorinte, or dinamica dorintelor se chema, acum o vreme, marketing, iar azi se numeste Dinamica Fibonacci.
cunoscind realitatea…viitoare, unii o vor imbratisa, unii o vor ura, iar altii vor face pace intre realitate si natura, retragindu se in inimile lor, fix asa cum sfintii se retrageau in pustiu.