Aproximativ 9.000 de cereri de cazare în căminele Universităţii Bucureşti au fost depuse până în prezent pentru cele 5.354 de locuri, a declarat miercuri rectorul instituţiei de învăţământ superior, Ioan Pânzaru, citat de Agerpres.
Acesta a spus însă că mulţi studenţi fac cereri pentru un loc de cazare în cămine, deşi nu sunt siguri că se vor caza.
Rectorul a precizat că, deşi anual numărul de cereri este aproape dublu, unii studenţi renunţă din diverse motive şi sunt acoperite astfel majoritatea cererilor.
Ioan Pânzaru a mai spus că cei care vor fi prinşi că vând locurile în cămine vor fi eliminaţi.
Totodată, reprezentantul Universităţii Bucureşti a explicat că studenţii care se cazează în cămin plătesc puţin. Astfel, subvenţia de la buget pentru cazare este de 100 de lei în căminele UB, iar costul cazărilor este între 180 şi 220 de lei.
„Există şi dublă subvenţie pentru unele categorii de studenţi şi aceştia nu mai plătesc”, a susţinut rectorul.
El a spus că la cazarea alternativă apelează mai degrabă studenţii străini care au pretenţii mai mari şi care îşi permit să ofere sume mai mari pentru cazare.
Un număr de 60 de studenţi străini au depus cereri pentru cazare alternativă şi 300 de studenţi români până în prezent, susţin reprezentanţii UB.
Ioan Pânzaru a ţinut să precizeze că supracazarea în cămine nu este o soluţie la care să se recurgă.
Referindu-se la situaţia căminelor şi renovarea acestora, Pânzaru a susţinut că cheltuielile se ridică la 4,7 miliarde de lei dintre care doar un miliard de lei a fost susţinut de la bugetul de stat şi restul de către UB.
Reprezentantul UB a declarat că instituţia de învăţământ superior avea în proiect construirea altor trei cămine însă aceasta nu a mai avut loc din cauza reprezentanţilor Primăriei sectorului 5.
Rectorul UB, Ioan Pânzaru, a mai spus că la sfârşitul anului se va începe construcţia unui campus în zona Panduri de 100 de locuri destinat cercetătorilor şi doctoranzilor.
De asemenea, Pânzaru a mai susţinut şi ideea construirii de campusuri în afara oraşelor şi a dat ca exemplu în acest sens Lisabona şi Bordeaux, însă a afirmat că pentru acest lucru este nevoie de o implicare şi o voinţă politică pe termen mai lung.
