De-o vreme parcă a intrat corupţia în pământ şi nu mai reuşesc luptătorii anticorupţie să o găsească nici cu detectoarele de metale cu care au descoperit brăţările dacice şi comoara domniţei Ralu. Cătuşele stau şi ruginesc în sediile DNA în loc să împodobească încheieturile mâinilor unui ministru, unui om de afaceri, unui medic sau ale unui primar de municipiu reşedinţă de judeţ.
Acum nici nu mai ştii ce să crezi. Oare Laura Codruţa Kovesi era singura fiinţă de pe faţa pământului românesc care se pricepea la anticorupţie?
Corupţii or fi devenit mai şmecheri decât prevede Codul Penal?
O fi de la protocoale? Paranteză deschisă. Cine a inventat aberaţia cu încheierea de protocoale de colaborare între diferite instituţii ale statului? Fără ele instituţiile statului în stat nu pot să-şi facă treaba conform atribuţiilor pe care le au? Am închis paranteza.
O fi de la faptul că „unitatea de elită” de la Ploieşti a fost decapitată, după potlogăriile pe care le-au comis cei de-acolo?
O fi de la faptul că procurorii se tem să mai folosească metode neortodoxe de anchetă?
O fi de la faptul că judecătorii nu mai înghit pe nemestecate tot ce le oferă pe tavă procurorii?
S-or fi tăiat premiile şi s-a renunţat la avansările celor care depăşesc recolta de arestaţi la hectar?
Oricum, aşa nu mai merge, pentru că-şi pierd unii obiectul muncii. Cum ar mai putea să strige Klaus Iohannis că, scuzaţi cacofonia, „corupţia ucide!”, cum ar mai putea strânge USR-ul semnături pentru aşa-zisa iniţiativă cetăţenească „Fără penali în funcţii publice” şi pe cine ar mai putea impresiona inodorul, incolorul, insipidul şi incapabilul Dacian Cioloş cu discursurile lui anticorupţie? Corupţia trebuie găsită imediat şi sancţionată drastic. Trebuie găsită, iar găsitorului trebuie să i se ofere o recompensă: fie funcţia de prim ministru, fie un al doilea mandat de preşedinte al României. Depinde cine o găseşte primul.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Numai un naiv, ca sa ma exprim elegant, poate crede ca coruptia se poate micsora cu procuratura. Singura sansa e sa se schimbe legislatia si sa se modernizeze sistemul fiscal-economic si lucrurile se linistesc de la sine. Lectia istoriei ne arata ca prohibitia nu a fost infranta de „incoruptibilii” ci de legalizare si legiferare clara. Da’ nu toata lumea pricepe. Asta e, va dura dar tot acolo vom ajunge. Va trebui doar sa ne dam cu fruntea de pragul de sus!