Iată că am ajuns şi în epoca birurilor, în sfârşit. Visul dintotdeauna al românului aflat la conducere. Dacă ai jupuit şapte piei de pe spinarea omului, e cazul să o mai jupoi şi pe-a opta. Şi nu te opreşti aici. Mai există a noua, a zecea şi aşa mai departe. Trebuie doar de insistat câte un pic, în plus. Resursele noastre în piele sunt nelimitate.
Politica de gangster economic a Guvernului Ponta a început să-şi arate, în sfârşit, chipul. Cum altfel să defineşti un guvern care, cu prilejul noii rectificări bugetare, ia de la cei săraci şi aflaţi pe moarte (Sănătatea şi Educaţia – apropo, de ce s-o fi numind acest minister al Educaţiei, şi nu al Învăţământului, când ştim cu toţii ce înseamnă una şi cealaltă!?), ca să dea celor bogaţi – SRI, când e vorba de bani, sau Conducătorilor, când e vorba de avion (mai ţineţi minte că pe vremea lui Ceaşcă exista în România „fabrica de avion”?), pentru care, din nou, tot banii noştri se duc pe apa sâmbetei…
Ministrul liberal al Sănătăţii introduce taxe noi la spitalizare, dar, pentru a justifica salariile de mizerie din sector, dă vina pe medici, pentru că, auzi matale, nu lucrează decât două, trei ore pe zi. Nimic nou sub soare. Aşa spunea şi Băsescu, la vremea lui, când cu salariile profesorilor… Pesedistul de la Educaţie (încă o dată, de ce oare s-o fi numind aşa, căci, dacă suna prea modest la pretenţiile noastre „al Învăţământului”, putea să-i zică al Instrucţiei Publice, de exemplu…) se face că nu bagă de seamă manifestaţiile profesorilor pentru ridicarea salariilor şi avertismentul lor cu privire la declanşarea grevei generale. Politica struţului!
Nu ne legăm de Justiţie, unde iar se pompează bani în neştire la procurori şi la tehnica de urmărire şi înregistrare. Doamne fereşte! Că iarăşi ne bagă Bruxelles-ul la MCV.
Apropo de justiţie, ce părere aveţi de cazul nostru „Cattani”? Şi-au dat şi judecătorii de la ÎCCJ, din nou, adevărata şi binecunoscuta măsură, prin rezolvarea exemplară a recursului lui Traian Berbeceanu: menţinerea sentinţei de arest preventiv pentru obraznicul nostru comisar. Gândiţi-vă puţin ce s-ar fi întâmplat dacă înalţii judecători ar fi casat sentinţa. Ar fi fost un semnal clar că am intrat într-o eră nouă, în care s-a pus capăt abuzurilor dragilor noştri procurori, ale poliţiştilor corupţi şi până la urmă ale judecătorilor înşişi, care, de multe ori, joacă, adică judecă, după cum li se cântă. Din nou un om este pedepsit doar pentru exemplaritatea posturii sale, argument invocat pentru început la prima arestare a „războinicului luminii”, când cu sechestrarea hoţilor de maşini, dar şi la arestarea lui Bombonel şi-a mini-echipei sale, ca să nu mai vorbim de cazul aproape uitat al mitei ministrului liberal al caltaboşilor, care mită, deşi nedovedită, s-a presupus că trebuia neapărat să existe, doar pentru că aşa voiau muşchii mai mult sau mai puţin onoratei Instanţe. Casarea ar fi fost un semnal că procurorilor şi poliţailor trebuie să le tremure nădragii de spaimă, atunci când o dau pe strâmbe. Ar fi fost goarna judecăţii de apoi pentru întregul sistem în care ne simţim atât de bine de când CSM-ul e condus de un procuror şi încă, de ce nu, unul cu clopoţeii de rigoare în carieră – cunoscută ca mapă profesională –, precum marele Daniel Morar, căruia aceiaşi clopoţei îi asiguraseră şefia la DNA.
„Caracatiţa italiană e mic copil pe lângă Caracatiţa românească”, clamează astăzi susţinătorii lui Berbeceanu.
Noi ce să clamăm? Guvernul guvernează afacerea Roşia Montană, guvernează cutremurele gazelor de şist şi guvernează golirea până la fund a buzunarelor a tot românul, după care se răţoieşte tot el la noi, că nu muncim destul, pe când el, prin marele său reprezentant Victor Ponta, munceşte de se rupe la tăiat de panglici şi panglicuţe, aducându-ne pe toţi în extaz.
Pe vremea lui Gheorghiu-Dej, conducătorul comunist care împreună cu Paukeriţa „băga spaima în burgheji”, circula un banc cu Iţic şi Ştrul. Primul făcuse o carieră de succes pentru că la una din marile festivităţi politice s-a îmbrăcat cu haine de sărbătoare şi a declamat, bătându-se cu pumnul în piept: „Asta-i ţară! Ăsta-i trai!/ Să trăiască 1 Mai!”. Celălalt a vrut să-l imite în anul următor la aceeaşi festivitate, însă uitând să-şi schimbe hainele jerpelite şi, în loc să exclame triumfător, şi-a arătat zdrenţele de pe el şi a-ntrebat cu glas jalnic şi tremurând: „Asta-i ţară, ăsta-i trai?/ Să trăiască 1 Mai?”. În loc să fie ridicat în rang şi în funcţii, a fost imediat arestat.
Astăzi, avem şi noi la îndemână ambele variante. Doar că vom fi prea mulţi cei care vom pune semnul întrebării, pentru a mai fi arestaţi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.