Poolouri, adică Paranoia Schwartz (35)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2

O dragoste de o jumătate de mileniu

CARTEA A ŞASEA

în care se va vedea că lumea e mare şi nesfîrşită şi că Gough şi Fich n-au parcurs-o în zadar în lung şi în lat, ci au lăsat peste tot urme de minunată dibăcie şi măreţe pilde pentru înţelepţii lumii, care n-au avut apoi decît să adune la un loc această strălucită deşteptăciune, dăruindu-ne-o nouă prin cîteva cuvinte, întru uimita noastră admiraţie.

Ce ne spun documentele vremii?

“Nimic nu se transformă, totul se pierde.”

– (Gough, Anticipaţii, capitolul Lumea e mare şi infinită, ediţia definitivă.)

“Rezultă ca şi cum bunul Dumnezeu ar fi creat lumea pentru ca s-o ia dracul.” – (Schopenhauer, Parerga und…, 2, 177.)

Scurtă istorie

Seara, la gura sobei, dr. Gough obişnuia să le povestească nepoţilor. Le istorisea cum a coborît el din copac în burta mamei sale, cum a copilărit fericit în peşterile de la Cromagnon, cum, murindu-i părinţii devreme, a trebuit să se angajeze la construcţia unei piramide. În timpul liber, citea la biblioteca din Alexandria şi se iubea cu Circe. Apoi le povestea despre vremurile de bejenie, cînd s-a înhăitat cu avarii. Nu uita însă niciodată să le spună că i-a venit totuşi mintea la cap, e drept, că la o vîrstă destul de înaintată, cînd s-a apucat să înveţe, luînd ore de la un oarecare doctor Faust. Despre acest doctor Faust, Gough le povestea tot felul de basme, pe care nepoţii le creau numai pentru a-i face plăcere bătrînului.

Gough era atît de bătrîn şi trecuse prin atîtea, încît a rămas o enigmă pentru nepoţi tîlcul vitalităţii sale.

Cînd i-a venit şi lui rîndul, Gough s-a culcat în grădină, unde a adormit sub un copac. Şi, răsuflând o dată mai tare, sufletul ieşi din el şi se căţără, ciripind, înapoi între crengi, acolo de unde coborîse odată şi Gough în burta mamei sale.

Apoi veni Finch cel mic şi rău şi ochi între ramuri cu praştia.

“Totul se poate găsi dacă nu fugim de osteneala de care-i legată căutarea.” – (Philemon, Cat., la Stobaeus, Flor., 29, 28.)

Dispariţia

Într-o dimineaţă, în timp ce ridica pătura de la fereastra dormitorului ei, doamna Smith rămase cu gura căscată. Locuia de treizeci de ani într-un apartament modest de două camere la etajul III al unei vechi clădiri, peste drum de spitalul oraşului. Zilnic, cînd se scula dis-de-dimineaţă, era obişnuită să vadă, atunci cînd lua pătura de la fereastră, clădirea mohorîtă a marelui spital. De fapt, nu numai dimineaţa, cînd scotea pătura de la geam, dar şi cu alte ocazii putea vedea aceeaşi construcţie veche, mîncată de vreme. Şi, totuşi, în dimineaţa aceea, oricît se freca la ochi, spitalul refuza să i se înfăţişeze privirilor. Doamna Smith luă un calmant şi coborî în curte.

Jos, în stradă, o mulţime de oameni din cartier discutau cu aprindere despre dispariţia misterioasă a edificiului. Poliţiştii, chemaţi la faţa locului, cercetau cu minuţiozitate terenul viran pe care nici un fir de iarbă nu stînjenea monotonia pămîntului bătătorit. Cîţiva agenţi în civil căutau amprente, iar alţii smuceau nişte cîini dresaţi. Un grup numeros de fotoreporteri se înghesuia în jurul unui ofiţer, care răspundea cu greu întrebărilor.

Pînă seara, nu se găsiră indicii, în afara unor resturi menajere ce puteau însă, la fel de bine, să fi rămas de pe urma spitalului, cît şi de la vecinii care începură să folosească maidanul drept depozit de gunoaie.

Guvernul se afla într-o situaţie deosebit de penibilă. Rudele bolnavilor voiau să ştie ce s-a întîmplat cu neamurile lor suferinde, iar presa de opoziţie lansa zvonuri dintre cele mai macabre despre soarta bieţilor dispăruţi.

Oricît de paradoxală era, situaţia trebuia rezolvată, iar casa de sănătate găsită cu orice chip. Domnul Gough, şeful poliţiei locale, luă personal problema în mînă. Reuşi cu greu să stabilească o primă legătură cu personalul. Un medic în concediu fu rechemat de pe litoral, însă în faţa autorităţilor nu reuşi să relateze amănunte cît de cît interesante. Singurul fapt ciudat, de care îşi amintea, era că se aflau mai mulţi bolnavi decît paturi, conform fişierelor existente, deşi nu puteai afla în nici un salon înghesuială sau doi bolnavi într-un singur pat. Domnul Finch, aşa îl chema pe medic povesti că fiecare bolnav fu confruntat cu fişa pe care o avea întocmită. Dar el personal n-a mai aşteptat rezultatul pentru că plecase tocmai atunci la mare.

Nemulţumit de numai atît şi presat de superiori săi, domnul Gough hotărî să urgenteze lucrurile, mai ales că trei bolnavi se însănătoşiseră, între timp, trebuind să fie redaţi societăţii. Abia peste opt zile, poliţia dădu primul indiciu sigur: la o topitorie de fier vechi fuseseră aduse cîteva sute de bare de oţel – recunoscute drept gratiile de la paturile spitalului. Două luni mai tîrziu, fu arestat un tînăr care vindea cărămizile clădirii, iar peste un an, un geamgiu făcea comerţ cu ferestrele edificiului dispărut. Cei doi nu putură să dea amănunte despre originile cărămizilor şi ale sticlei, fiindcă susţineau amîndoi că sînt doar intermediarii unui lung şir de afacerişti. Cu toate strădaniile ei, poliţia nu reuşi să ajungă la prima verigă a acestui lanţ.

Mulţimea nerăbdătoare hotărî să ajute autorităţile. S-au format mai multe comitete pentru salvarea sărmanilor suferinzi, cum au fost “Comitetul pentru Salvarea Bolnavilor Dispăruţi” (C.S.B.D.), “Noul Comitet pentru Salvarea Bolnavilor Dispăruţi” (N.C.S.B.D.), “Societatea pentru Vindecare în Contumacie” (S.V.C.), precum şi S.I.B.D. (Societatea Internaţională a Bolnavilor Dispăruţi).

În mai multe state, aceste asociaţii şi societăţi s-au organizat în partide politice şi au obţinut majoritatea în parlamente. (Ca, de exemplu, în Insulele Guru-Guru sau în Cyclania.), S.I.B.D. a intrat în programa electorală a acestor partide şi a devenit echivalentul prosperităţii generale.

Pînă ce, într-o dimineaţă, în timp ce lua pătura de la geam, doamna Smith revăzu spitalul pe locul său*.

* Ceea ce n-a împiedicat unele partide ambiţioase din noile democraţii născute în estul Europei să-şi clădească propaganda, şi în continuare, pe doctrina S.I.B.D.

“Ce-i bun zboară pe dinaintea noastră, ce-i rău urmează.” – (Seneca, Epist., 66, 46.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.