Poveste de iarnă. 50 de ani petrecuți pe scenă sau 10 ani alături de FragileBand

Poveste de iarnă

Pe vremea copilăriei mele toate poveștile începeau cu a fost odată… Și pentru că ce va urma
va fi o poveste, vă voi spune:

A fost odată, demult de tot, un tânăr ce-abia pășea în ale vieții.
Și a tot mers până ce drumul l-a adus în marea cetate a Bucureștiului unde a descoperit și s-a
descoperit. Și-a ieșit ce a ieșit. De-atunci, cincizeci de ierni nins-au peste mine, de când am
pășit pentru prima oară pe scenă. Acum când realizez cât timp a trecut nici nu știu dacă să
fiu vesel sau posac, mândru sau modest, entuziast ori melancolic. Nu am nostalgii și nici
regrete. Mă simt împlinit și-atât.

Mă gândesc cu bucurie că din cele cincizeci de ierni, ultimele zece s-au scurs alături de acești
oameni nemaipomeniți ce-mi sunt astăzi alături, în această deosebit de frumoasă, poveste de
iarnă. Frumoasă și fragilă asemeni unui vechi porțelan. Mulțumesc, Răzvan, Mihai, Lyuben,
Adrian. Vă sunt recunoscător pentru tot ce mi-ați dăruit și mi-ați îngăduit de-a întreprinde
alături de domniile voastre.

De ce Poveste de iarnă? Pentru că iarna aceasta vă aduc acest cadou, FragileBand. Ceva ce va
părea venit din cu totul altă dimensiune. De acolo de unde se nasc poveștile frumoase.
Cu adevărată bunătate, cu praf magic de altruism, cu mireasma magică a bradului, cu
frumusețea ochilor de copil privindu-l împodobit. Și, desigur, cu tristețea pentru acele
suflete fragile, ce nu au parte de toate acestea.

50 de ani petrecuți pe scenă sau 10 ani alături de FragileBand nu sunt nici mulți, dar nici
puțini. Mulțumesc, bunului Dumnezeu pentru toți acești ani, Sorții că mi-a surâs
permițându-mi să fac ce mi-a plăcut și Vouă că mi-ați fost alături. În sală, pe scenă și în
suflet.

Fragile, ca și construcție artistică, a fost gândit ca un proiect multicultural, un spectacol
plăpând, gingaș. Am pus laolaltă instrumentele vii, acustice, vibrând cu emoție, aidoma
fibrelor pline de viață din care au fost zămislite, cu poezia ce erupe delicat sau cu vigoare în
sentimente, iubiri, trăiri, patimi, întâlniri, despărțiri, aidoma existenței noastre.
Ce-a ieșit din această alambicată alchimie? O muzică în varii ritmuri și graiuri, o călătorie de
la fadou la rock, pe șoapte de poezie românească, aromână, greacă, portugheză, un simbolic
elixir al vieții, care, sper din tot sufletul, să vă bucure!

Să pășim, deci, în lumea poveștilor, a magiei scenei, într-un colț din sufletul meu.

Moș Niculae Alifantis