Nicicând nu simţim mai bine o bucurie atât de largă în întreaga ţară, dar şi creştinătate, decât atunci când începe perioada colindelor de Crăciun. Naşterea Pruncului Mântuitor aduce cu Sine pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Firea tuturor popoarelor şi a naţiunilor care L-au primit pe Hristos a fost schimbată prin venirea Pruncului Iisus în lume. Este aşadar interesant cum obiceiuri păgâne precum amintirea unor vânători de cerbi sau căprioare, au fost încreştinate şi transformate în creaţii populare în cinstea naşterii Pruncului Iisus.
Un Prunc a schimbat iată, cântecele războinice, vânătoreşti, în cântece de pace şi de leagăn.
Zestrea culturală şi de patrimoniu a colindelor româneşti izvorăşte din mesajul Evanghelic al Sfintei Scripturi,fiind o reverberaţie şi o continuitate a mesajelor liturgice din biserică, de la Sfintele Slujbe ale acestei perioade.
Aşadar, mesajul Sfintei Scripturi a fost transmis cu sfinţenie de către grupurile de colindători în fiecare casă din cel mai îndepărtat cătun. Bucuria Naşterii lui Hristos i-a schimbat întâi pe păstori, care la rândul lor, fiind copleşiţi de bucuria mesajului, l-au transmis cu aceeaşi energie pe care au manifestat-o îngerii când cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.
Vedem că această Naştere a lui Hristos, uneşte Cerul şi Pământul mai ales prin slavă şi pace. Dumnezeu este slăvit în Ceruri şi pe Pământ pentru că a adus împăcarea lumii, Pacea lui Hristos. Încă de la Naştere se observă că Mântuitorul Iisus Hristos aduce Pacea Lui şi nu război sau dezbinare. Venirea Magilor din trei locuri diferite din Răsărit, ne arată unitatea la care sunt chemate toate neamurile. Pacea lui Hristos, nu este una rece sau de convenienţă, ci una Harică, ce umple inimile de bucurie şi le transformă, făcându-le să tresară cântând :”Slavă întru cei de su, lui Dumnezeu!”
Aşadar colindătorii simbolizează pe îngerii mărturisitori care se minunau de negrăita Taină a micşorării Fiului din Slava lui Dumezeu în Pruncul din Peştera din Bethleem. Numele de Bethleem, în evrită înseamnă „Casa Pâinii” adică venirea Celui ce avea să fie „Pâinea Vieţii”.
Păstorii care L-au mărturisit pe Iisus, sunt preînchipuirea preoţilor- păstori de azi care merg cu Icoana Naşterii lui Hristos până în Ajun ca să-L vestească tuturor. Preoţii merg cu icoana, şi nu colindătorii, pentru că păstorii sunt cei ce L-au văzut pe Hristos născut în Ieslea din Bethleem. Aşadar, ei sunt mărturisitori şi misionari în acelaşi timp, aducând mesajul păcii între noi toţi precum şi chemarea de a ne schimba din războinici, în paşnicii şi casnicii lui Dumnezeu. Vedem din aceasta că Mântuitorul Iisus Hristos este aducător de Pace, în timp ce toţi aceia care aduc dezbinare sau ceartă se fac prin fapte şi comportament fii ai vrăjmaşului diavol.
Mesajul naşterii lui Iisus Hristos se regăseşte în colindele noastre româneşti într-o paletă largă de culori muzicale şi de înţelesuri, aflate în versuri. Le găsim în cântările populare, în balade sau muzică uşoară, în muzică corală pe voci egale sau voci mixte, în cântări psaltice, dar şi în poezii sau versuri recitative.
Observăm că spre deosebire de alte popoare şi mai mult decât la acestea, poporul român are o diversitate atat de frumoasă, o bogatie atat de mare în ceea ce reprezintă colindele. Asadar, colindul sfânt şi bun provine din strămoşeasca noastră credinţă. Atât colindele cât şi credinţa noastră ortodoxă sunt moşteniri sacre pe care trebuie să le transmitem mai departe copiilor şi generaţiilor următoare.