Primii pași spre scindarea și paralizarea administrației Trump

”Agenți ai Mossadului” și ”ațâțători la război” vor să împingă Statele Unite într-un război cu Iranul. Sunt afirmații făcute nu de presa de la Teheran, ci de oficiali din administrația Trump și de unii dintre cei mai importanți aliați din presă ai administrației Trump.

Doi dintre consilierii apropiați ai secretarului Pentagonului au fost demiși după ce au adoptat public poziții împotriva unui conflict cu Iranul. Unul dintre acești consilieri este Dan Caldwell, fost militar, la fel ca și șeful Pentagonului, Pete Hegseth. Caldwell a fost intervievat de Tucker Carlson și a declarat că războaiele SUA în Irak și Siria au fost ”criminale”. Motivul oficial al demiterii lui Caldwell a fost implicarea sa în scurgerile de informații despre bombardamentele executate de SUA în Yemen, însă Tucker Carlson susține că demiterea a fost cauzată de poziția consilierului împotriva unui război cu Iranul.

Clayton Morris, un jurnalist care a lucrat pentru Fox News, la fel ca și Tucker Carlson, a adus în atenție faptul că, în vreme ce consilierii șefului Pentagonului care se opun unui război cu Iranul sunt demiși, la Casa Albă lucrează un israelian cu dublă cetățenie, fost oficial al Armatei israeliene, nominalizat ca responsabil pentru Iran și Israel în cadrul Consiliului Național de Securitate. Este vorba despre Merav Ceren, născut la Haifa și fost angajat al Ministerului israelian al Apărării. În spatele numirii lui Ceren în Consiliul Național de Securitate poate fi Mike Walz, consilierul pentru Securitate al lui Donald Trump, cunoscut pentru viziunile sale neoconservatoare.

Tabăra neoconservatoare din cadrul administrației Trump este condusă de secretarul de Stat Marco Rubio, de consilierul pentru Securitate Mike Walz și de generalul Keith Kellogg, trecut pe linie moartă în negocierile cu Rusia (deși este trimis special pentru Ucraina al președintelui Trump). De cealaltă parte, o viziune izolaționistă este promovată de șefa de cabinet al președintelui Trump, Susie Wiles, de șefa comunității de informații a SUA, Tulsi Gabbard, de trimisul președintelui pentru Orientul Mijlociu, magnatul imobiliar Steve Witkoff (care a ajuns să fie și principalul negociator cu Rusia).

Steve Witkoff a sugerat recent că Washingtonul ar putea permite Iranului să continue programul de îmbogățire a uraniului, însă doar până la pragul obținerii combustibilului nuclear civil. De cealaltă parte, vocile pro-israeliene au susținut că programele nuclear și balistic ale Iranului trebuie eliminate. Secretarul de Stat Rubio a declarat că SUA ar putea semna un nou acord nuclear cu Iranul, pentru a menține programul nuclear civil al Teheranului, însă condiția este încetarea îmbogățirii uraniului și importul de combustibil nuclear.

Echipele de negociatori din Iran și SUA s-au întâlnit pentru a treia rundă de discuții, în Oman, la finalul săptămânii trecute. Președintele Trump a declarat că negocierile avansează și se îndreaptă spre un acord. ”Am obținut ceva fără să începem să aruncăm bombe”, a spus Trump.

În ce privește negocierile pentru încetarea războiului din Ucraina, situația este mai complicată. În acest dosar, deși este prezent mereu pe prima pagina a ziarelor, trimisul special Steve Witkoff este în inferioritate la Washington. Liniile directoare ale unui posibil plan de pace pentru Ucraina prezentate de administrația SUA sunt în cea mai mare măsură cele schițate înca din 2024 de generalul Kellogg, atunci când acesta considera că Rusia poate fi îngenuncheată prin sancțiuni și că armata rusă este la un pas de colaps, cu circa un milion de victime în Ucraina. Planul de pace al SUA (în mare măsură Planul Kellogg) propune o înghețare a conflictului pe actuala linie a frontului, Rusia urmând ”să exercite controlul” (fără vreo recunoaștere din partea SUA) asupra teritoriului ocupat din cele patru regiuni ucrainene anexate; centrala nucleară Zaporoje ar urma să fie teritoriu neutru și gestionată de SUA; despre statutul capitalelor regionale Herson și Zaporoje (anexate formal de Rusia) planul nu spune nimic. Partea de Vest a Ucrainei (la vest de Nipru) ar urma să fie împărțită în zone de responsabilitate între aliații europeni, care ar urma să monitorizeze încetarea focului cu trupe pe teren. Planul prevede că Ucraina nu va adera la NATO, însă nu răspunde la alte doua condiții esențiale ale Rusiei – ”denazificarea” Ucrainei (schimbarea regimului cu unul apropiat Moscovei) și demilitarizarea Ucrainei. Această din urmă condiție pare de neacceptat la Washington, cel puțin în cercurile de reflecție din care fac parte foști oficiali din prima administrație Trump, dar și membri ai actualei administrații (precum Elbridge Colby, subsecretar pentru Afaceri Politice al Pentagonului), care susțin că Europa de Est trebuie să fie un punct de sprijin al SUA, în cazul unui conflict militar cu China.

Eliminarea sancțiunilor americane și recunoașterea de către Washington a anexării Crimeii sunt singurele elemente bifate de pe lista trimisului Witkoff, stabilită în urma a trei runde de discuții cu președintele Vladimir Putin. Witkoff va întreprinde o nouă vizită la Moscova în cursul acestei săptămâni, pentru a încerca să obțină acceptul Kremlinului pentru „planul Kellogg” ușor îndulcit. Este puțin probabil ca Rusia să accepte acest plan. Nici președintele Zelenski (care a refuzat recunoașterea anexării Ucrainei de către Rusia) și nici aliații europeni.

În acest caz, lupta dintre cele două tabere de la Washington va merge mai departe – de data aceasta nu pentru încetarea războiului, ci pentru continuarea implicării Statelor Unite în războiul care va continua. Tabăra neoconservatoare ar putea insista, alături de aliații din Europa, că este necesar ajutorul american pentru Ucraina (chiar și la un nivel mai redus), pentru a nu decredibiliza ideea ”păcii prin forță” a administrației Trump. În acest fel, negocierile de pace privind Ucraina vor deveni baza unei ”narațiuni” în favoarea continuării războiului.