PRM, ca şi inexistent pentru extrema-dreaptă europeană

Potrivit unei clasificări a portalului franţuzesc Slate, Partidul România Mare nu reuşeşte să seducă electoratul, spre deosebire de Jobbik din Ungaria şi Ataka din Bulgaria, considerate „stele în ascensiune”.

Partidul România Mare este insignifiant raportat la alte partide de extremă dreaptă din Europa. Într-o clasificare a extremei-drepte realizate de Slate.fr, PRM intră în categoria partidelor care „nu reuşesc să seducă electoratul”. Din aceeaşi categorie mai fac parte Partidul Naţional Britanic, Partidul Solidarităţii Creştine din Irlanda, Partidul Naţional Renovator din Portugalia, Democraţia Naţională din Spania, Frontul Naţional din Belgia, Samoobrona din Polonia şi Partidul Naţional din Cehia.

În categoria „de supravegheat” intră Partidul Naţional Sloven, Partidul Naţional-Democrat din Germania, Partidul Naţional Slovac şi Alerta Populară Greacă, partid al cărui prioritate este stoparea imigraţiei şi opoziţia faţă de aderarea Turciei la UE.

Jobbik, care cunoaşte „un succes în creştere de la înfiinţarea sa din 2003” din Ungaria şi Ataka partidul bulgăresc care vrea „doar bulgari în Bulgaria”, ca şi Partidul Adevăraţilor Finlandezi sunt considerate drept „stele în ascensiune”.

Sunt însă şi ţări europene în care extrema dreaptă are un cuvânt important de spus, cum fi Partidul Poporului Danez. Liga Nordului din Italia, din care fac parte şi foşti fascişti şi care se focalizează pe apărarea unei Europe creştine şi albe este reprezentat de trei miniştri şi opt secretari de stat.

Alianţa pentru Viitorul Austriei (FPO) a stârnit o vie îngrijorare la nivel european în 1999, când a reuşit să intre în coaliţia de guvernare. Preşedintele Jorg Haier declara atunci că politica muncii a celui de-al treilea Reich era mai bună decât cea a guvernului de la Viena. Partidul a intrat în declin în 2002 (Haier a decedat în 2008, după ce îşi crease un alt partid) dar este resuscitat de tânărul său lider, Heinz-Christian Strache.

Uniunea Democratică a Centrului din Elveţia are 58 de mandate în Consiliul Naţional şi este foarte bine cotat în sondaje pentru alegerile de anul acesta. Partidul a devenit cunoscut în Europa pentru organizarea mai multor refrendumuri, cum ar fi cel prin care s-a interzis construiea de minarete pe teritoriul Elveţiei. Pe afişul electoral al partidului în 2007 apăreau mai multe oi albe care ţineau la graniţă o oaie neagră, însoţie de mesajul „Pentru mai multă siguranţă”.

O categorie aparte o reprezintă partidlee „paria”. Acestea obţin scoruri bune la alegeri, dar nimeni nu vrea să facă alinţă cu ele. Este cazul Le Vlams Beelang din Belgia şi a Frontului Naţional francez.

La alegerile din 2005 partidul flamand al căruit slogan este „Belgia, crapă” a strâns 33% din voturi la Anvers şi a fost nevoie de un „cordon sanitar” pentru ca extremiştii să nu ajungă la putere. Dezvoltarea unor formaţiuni naţionaliste mai mici a făcut ca partidul să mai piardă din popularitate, în 2010 obţinând doar 12% din voturi la alegerile legislative.

Deşi nu a guvernat niciodată, longevitatea Frontului Naţional Francez impune respect. Partidul este în plină renaştere, după ce, la alegerile prezidenţiale din 2007 a suferit o grea lovitură, obţinând 10% din voturi, faţă de 17% în 2002. După ce 40 de ani Jean-Marie Le Pen a fost genral în frontul săul, el i-a predat ştacheta fiicei sale, Marine.

Imigraţia şi euroscepticismul rămân în doctrina de bază a partidului, care a obţinut un scor foarte bun în mai multe regiuni, la alegerile din luna martie.