”Mulți participanți la Forumul Economic Mondial de la Davos au fost uimiți când au văzut că Ursula von der Leyen și cancelarul Olaf Scholz vor să continue politicile care au dăunat atât de mult Uniunii Europene. Trebuie înțeles că acesta este un comportament tipic birocrației europene”, scrie economistul spaniol Daniel Lacalle.
”Birocrații UE au ales să se folosească de administrația Trump ca de un inamic extern, în loc să profite de ocazie și să pună la lucru potențialul uriaș al economiilor europene. Birocraților nu le pasă de rezultate, ci de birocrație.
Von der Leyen și-a exprimat angajamentul pentru menținerea strategiilor climatice și economice ale UE, care au dus la stagnare, la taxe mai mari, la reducerea competitivității și la îndatorare excesivă. Acordul de mediu de la Paris continuă să fie cea mai mare speranță a omenirii, a spus von der Leyen. Este greșit. UE a folosit acest acord pentru controlul economic și social, provocând pierderi industriale și în infrastructura economică. De fapt, Acordul de mediu de la Paris a ajuns la rezultate total opuse celor scontate. UE este acum mai dependentă de importurile de gaze naturale lichefiate. Politicile europene pentru clima au redus emisiile însă au distrus creșterea economică și producția industrială.
Tehnologia, concurența și piața liberă sunt cele necesare pentru a proteja mediul, nu intervenționismul.
Nu trebuie să fim surprinși când citim că CE nu va reduce din cheltuielile publice excesive și nu va reduce taxele mari și legislația stufoasă care au adus pierderi UE.
În ultimii 16 ani, PIB-ul SUA a crescut cu 94%, în vreme ce PIB-ul UE a crescut cu doar 12%. Asta a avut loc într-o perioada cu stimulente monetare și financiare uriașe, inclusiv Planul Juncker și Fondul NextGeneration EU. Și dobânzile au fost negative în această perioadă. Stagnarea UE este o consecință a unui lanț de cheltuieli publice sectoriale care au dus la îndatorare, nu la creștere economică.
Din 2010 și până în 2023, productivitatea UE a crescut cu doar 5%, în vreme ce în SUA a crescut cu 22%. Cum se poate așa ceva?
Economia stagnează când guvernele subvenționează productivitatea scăzută și penalizează productivitatea mare prin taxe.
Oficialii UE își justifică această scădere arătând spre ascensiunea Chinei și a economiilor emergente și spunând că aceasta este cauza declinului relativ al UE. Oricum, procentul UE din PIB-ul Mondial era de 34% în 1960, iar acum a ajuns la 16%, în vreme ce SUA au crescut de la 25%, la 28% în aceeași perioadă.
Nici indicatorii sociali nu arată bine. Rata șomajului în UE era de 5,9% în noiembrie 2024. Tot atunci, rata șomajului în SUA era de 4,2%. Țări precum Spania și Grecia au un șomaj de 11,2%, respectiv 9,6%, iar populația cu risc de sărăcie este 27% în Spania, respectiv 25% în Grecia. Media riscului sărăciei este de 21% la nivelul UE. Iar 13% din populație trăiește în sărăcie. În SUA, 22% din populație riscă să intre în sărăcie, iar 11% din populație trăiește în sărăcie. În Germania, cea mai bogată țară UE, pragul sărăciei este la un venit de 14.124 de dolari pe an, iar in Spania este de 10.393 de dolari pe an. In SUA, pragul este de 14.580 de dolari pe an. Asta înseamnă că săracii din SUA sunt nu doar mai puțini decât în UE, ci sunt și mai bogați.
Tristul adevăr este că așa-zisul contract social și cheltuielile guvernamentale uriașe nu au ajutat Europa în niciun domeniu, iar taxele sunt cu 10% mai mari în UE decât în SUA.
Europenii dau deseori vina pentru aceasta slăbiciune economică pe lipsa sprijinului unei bănci centrale. Și asta este fals. În zona euro, masa monetară a crescut cu 15% în intervalul 2020-2025, mai mult decât în SUA. Bilanțul contabil al Băncii Centrale Europene este de 42% din PIB, după un vârf de 69%, în vreme ce Federal Reserve se află la 24,4%, după un vârf de 37%. Mai mult, BCE a implementat dobânzi negative din 2014.
UE este un model pentru aplicarea rețetei neo-keynesiene și pierde în fiecare domeniu socio-economic, pierde toate ocaziile pe care le are în energie, tehnologie și industrie. Regula pare să fie birocrația, taxele mari și politicile intervenționiste.
UE ar putea prospera dacă ar avea cheltuieli publice mai mici, dacă ar reduce taxele și are elimina birocrația, pentru că UE are capitalul uman, are companiile și antreprenorii necesari pentru a prospera. Însă liderii UE nu vor să renunțe la intervenționism și la obiectivele lor de control economic și social. Problema UE nu este Trump, ci agenda politica intervenționistă.”
@11:38 Subscriu ! 😎