Rafinăria de jazz

Când te învârți prin Câmpina te gândești că mai devreme sau mai târziu o să intri în Castelul Hasdeu, să asculți scârțâitul spiritelor, sau o să te strecori pe aleea din fața Muzeului „Nicolae Grigorescu“. Dar dacă a trecut ora de închidere pentru instituții, încotro crezi că te îndrepți? În weekend, lângă Casa Tineretului se cânta.

Câmpina JazzRock festival se făcea a șaptea oară și, oricât de reticent sunt la rockul de pe toate drumurile, partea cu jazz m-a făcut să întreb cât facem până la cântări. Eram la 15 minute distanță. Așa mi s-a răspuns.

Confluențe

După fix 14 minute traversam în fața Casei Tineretului și ocoleam clădirea conduși de acordurile care începeau să se audă. Am coborât în fața scenei, curios să văd cum se adună publicul la seria de nume pe care o văzusem pe afiș. „Aseară a fost o trupă de moldoveni de la Chișinău, foarte tari“, îmi spune Miruna, o prietenă pe care o găsesc la una dintre mesele din apropierea pupitrului cu butoane pe care își făcea încercările sunetistul. „Mulțumesc publicului de la Câmpina JazzRock Festival 2017, pentru o primire atât de caldă!!!“, exclama și Alex Calancea după ce își prezentase cu o seară înainte, împreună cu colegii săi din Chișinău, CD-ul „Basul Capricios“. Eu nimerisem în seara a doua a festivalului.

Tot moldoveni au fost și cei care au deschis seara de sâmbătă în festival. Dar din Iași. Își ziceau Beyond Duo și vocalul Sandu Bantaș slaloma printre preluări și trimiteri la momente ale istoriei jazzului de dincoace și de dincolo de Prut, fără să obosească în compania pianului condus de Fabio Netca.

Când ai emoții

„Știind cu ce muzicieni cântă în lume, nu credeam că o să reușesc să îl aduc aici pe Marius Preda“, spunea pe scenă Liviu Briciu, cel care duce de la an la an manifestarea. „Mă gândeam că suma pe care o să o ceară e dublul bugetului pe care îl am pentru tot evenimentul. Dar am zis să îl întreb. Și am avut surpriza să îmi răspundă că el vine la Câmpina oricum, pentru că e român și el acasă vrea să cânte“, povestea organizatorul.

„N-am emoții decât atunci când cânt în România“, a intrat și Marius Preda în poveste, din spatele țambalului său. „Pentru că ai emoții când cânți acasă“, a spus muzicianul care cândva a vrut să dovedească familiei de lăutari din care se trage că poate să transpună pe instrumentul tradițional acordurile de jazz pe care le auzise la radio. Asta l-a dus în Olanda, unde a studiat la conservator și instrumente clasice, așa că dacă jazzul îl trece în rafale pe țambal sau pe acordeon, acordurile care vin din folclorul românesc le strecoară în partituri uluitoare pe care le susține la pian sau vioară, fără să ezite.

Cu o zi înainte, startul era dat de Koszika & The Hotshots din Târgu Mureș; după ce publicul s-a despărțit cu greu de Marius Preda Trio, era rândul lui George Baicea, cu Blues Band-ul său bucureștean. „Mai e o trupă și nu aș vrea să par nesimțit“, își încerca ieșirea Preda. Dar muzica deja îi lăsa greu înduplecați pe câmpineni. Nu știu când ați văzut ultima dată publicul bisând și atunci când i se spune „nu știu până la ce oră ne lasă poliția și primăria să cântăm“. Și primind cadou o piesă reinterpretată din muzicile lui Oscar Peterson, pianistul pe care îl ascultase adolescentul Preda la radio și care l-a împins spre performanțele care te ridică automat de pe locul tău fie în picioare, fie pe ritmul unui vis. „În primul rând, ar trebui să vă aplaudați pe dumneavoastră“, și-a făcut intrarea Baicea, care se vedea pus în fața unui public dus destul de departe de călătoria cu Preda.

Deschiderea capului

Cum se întâmplă că lucrurile astea se leagă când nu te aștepți? „Omul ăsta se zbate de șapte ani să facă la Câmpina, la mine acasă, un festival de muzică live. Într-un oraș în care nu se întâmplă nimic, în care primaru’ miroase a pușcărie, în care un prăduitor e vătaf și face fix ce vrea mușchii lui – Anastasescu adică, ei bine, în orașul ăsta se întâmplă în fiecare an, de șapte ani încoace, un ceva frumos tare, cu sunet bun, cu artiști mari și buni de pe la noi, pentru niște sute de câmpineni care vin și-și deschid capul“, nota câmpineanul Ovidiu Vanghele despre eforturile lui Liviu Briciu.

Despre Cosmin Tupa Articolele 78
Author