Războiul din Golf, războiul datoriei SUA

De partea americană, războiul din Iran este condus mai degrabă de către Trezoreria SUA și Federal Reserve decât de armată. Statele Unite nu sunt dependente fizic de resursele din Golf. America este de mulți ani exportator net de petrol și gaze, cel mai mare producător mondial de petrol. Este unul dintre cei mai importanți furnizori de gaze lichefiate ai Europei. Miza celui de al treilea război din Golf este dolarul și statutul sau dominant în sistemul financiar internațional.

Protecție contra finanțării datoriei SUA

După ce a renunțat la etalonul aur și dolarul nu a mai avut susținere în aur, Statele Unite au inventat ”petrodolarii”, la jumătatea anilor 1970. Acordul a fost simplu: monarhiile din Golf se angajează să comercializeze petrolul în dolari, folosesc apoi dolarii pentru a cumpăra titluri de stat americane și finanțează astfel datoria americană. În schimb, SUA își folosesc puterea militară pentru a asigura protecția monarhiilor din Golf. Vreme de 50 de ani, dolarul american s-a bucurat astfel de cerere în întreaga lume, iar SUA și-au finanțat constant datoria tot mai mare. În paralel, bazele militare americane din Golf au fost o parte din expresia fizică a garanției acestui sistem și a titlurilor de stat americane.

Trump a afectat pilonii pe care stă dolarul

Forța dolarului este dată de statutul său de valută de rezervă în sistemul financiar internațional. Statutul acesta se bazează pe dominația economiei și armatei americane și pe încrederea în guvernul Statelor Unite. Piruetele amețitoare făcute de administrația Trump  – tarifele vamale folosite aproape lună de lună ca armă împotriva altor state, de multe ori aliate, scandalul privind anexarea Groenlandei – au redus din încrederea în guvernul SUA.

Însă, înainte de aceste sincope în relația dintre SUA și aliați, au existat alte semnale. În 2022, Rusia a invadat Ucraina. Imediat, activele ruse în valoare de circa 300 de miliarde de dolari aflate în Occident au fost înghețate. Justificarea acestei decizii a făcut ca ea să nu țină prima pagină a ziarelor: Rusia este o autocrație care a încălcat dreptul internațional pornind un război de agresiune împotriva vecinului său. O justificare similara a primit și regimul Maduro din Venezuela, în 2019. A cerut atunci înapoierea aurului băncii centrale a țării ținut la Londra. Răspunsul a fost și a rămas NU. Justificarea: Venezuela este o dictatură condusă de un președinte ales în mod nelegitim, prin încălcarea normelor democratice. Toate aceste justificări sunt destinate publicului larg. În lumea investitorilor însă, temerile se acumulau.

Bazele SUA: garanție sau vulnerabilitate?

Al treilea război din Golf, pornit pe 28 februarie 2026, a transformat bazele militare americane din monarhiile arabe din regiune în ținte ale Iranului. Garanția fizică a sistemului petrodolarilor și a finanțării datoriei americane a început să fie o vulnerabilitate. Prințul moștenitor saudit, liderul de facto al țării, ține să contrazică acest lucru cerând acum Statelor Unite să ducă până la capăt războiul împotriva Iranului. Dar, pe de altă parte, reacția investitorilor din Golf a fost diferită. ”Ceea ce i-a speriat mult pe americani a fost că arabii din Golf au amenințat că peste câteva săptămâni își vor repatria zecile de miliarde de dolari din investițiile în SUA. Când acești oameni vor face asta, obiectivele de investiții ale președintelui SUA vor fi grav destabilizate”, scria Politico, la începutul războiului, citând foști oficiali americani care aveau informații despre discuțiile de la Washington.

Fluxul datoriei obligă SUA să câștige in Golf

Administrația Trump a semnat acorduri uriașe cu monarhiile din Golf, cu UE și Japonia pentru investiții în SUA. Prin acordul comercial UE-SUA, Europa se angajează să facă investiții de 750 de miliarde de dolari în SUA. Emiratele Arabe Unite au mers până la o mie de miliarde, Arabia Saudita se apropie de această sumă. Este atât o formă de restructurare a datoriei SUA (doar dobânda acestei datorii a ajuns la o mie de miliarde de dolari în 2025), cât și de finanțare a marilor proiecte americane în inteligența artificială și dominația economiei viitorului.

Odată început războiul din Golf și odată lovită infrastructura petrolieră arabă din Golf (ca ripostă din partea Iranului), Statele Unite sunt obligate să meargă mai departe. În joc este credibilitatea umbrelei de securitate, cea care garantează că fondurile suverane de investiții din Golf vor cumpăra mai departe obligațiunile emise de Trezoreria SUA. Dacă acestea se opresc, atunci surplusul datoriei americane care este aruncat pe piața va fi cumpărat doar la dobânzi mai mari, ceea ce va îngreuna povara pe economia americană.

Pariul inteligentei artificiale depinde petrodolari

Totul se întâmplă pe un fond îngrijorător in SUA. În perioada premergătoare războiului din Iran, a devenit vizibilă o criză pe piața creditelor între firmele americane, ocolind băncile, pentru a obține câștiguri mai mari cu riscuri mai mari. În lunile ianuarie-februarie 2026, BlackRock a redus la zero valoarea unui împrumut privat considerat la început profitabil. Aceeași BlacRock a început să limiteze retragerile investitorilor, pentru că prea mulți au cerut banii înapoi. Este semnal de criză. Iar BlackRock este cea mai mare firmă de gestionare de active din lume, de care depind fonduri de pensii și mari sectoare din serviciile la nivel global.

Companiile din inteligența artificială sunt expuse. Aceste companii sunt, de fapt, un mare pariu. Pentru 2026, pariul este de 600 de miliarde în investiții. Prosperitatea multor oameni și companii influente depind de acest pariu, pentru că firmele din inteligență artificială sunt parte dintr-un circuit care se autoalimentează. Producătorii de hardware vând componente pentru serverele de inteligență artificială, dar banii obținuți îi investesc în aceleași companii. Sumele sunt uriașe, iar sistemul funcționează doar dacă dolarul este stabil și piața de titluri de stat americana este stabilă.

SUA nu-și pot permite să piardă credibilitate

Dacă SUA au fost atrase în războiul din Iran de către guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu sau nu este încă la nivelul speculațiilor. Cert este însă că prima lună a acestui război a adus o surpriza planificatorilor din SUA. Regimul iranian a fost mai rezistent decât estimaseră. Dauna cea mai importantă este pierderea de credibilitate pentru garanția hard, militară, dată de SUA monarhiilor din Golf. Este o garanție pentru petrodolari si pentru fluxul de cinci decenii al datoriei americane. Acesta este un pilon al dominației americane și nu poate fi refăcut cu declarații ale președintelui Donald Trump. E nevoie de fapte pe teren – fie o pace cu Iranul în termeni favorabili SUA, fie o intervenție militară de amploare, la sol, în Iran sau insulele iraniene din Golful Persic.

La finalul săptămânii trecute, secretarul de Stat Marco Rubio oferea un calendar de cel puțin 2–4 săptămâni pentru operațiunile din Iran. Pe 30 martie, CBS a relatat că sute de forțe speciale, inclusiv Navy SEAL, sunt acum în Orientul Mijlociu. Și parașutiști ai armatei sunt deja desfășurați. Totuși, aceste efective nu par suficiente pentru o ofensivă terestră.

Declarațiile secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, indică un interval lung pentru operațiunile SUA în Iran. Este mult mai lung decât cele „câteva zile” menționate la sfârșitul lunii februarie. El a spus că, „în timp”, SUA vor „redobândi” controlul asupra Strâmtorii Hormuz. „Vedem tot mai multe nave trecând zilnic, pe măsură ce fiecare țară încheie acorduri temporare cu regimul iranian”, a spus Bessent. A adăugat și că „piața este bine aprovizionată”, potrivit Reuters.