Referendum pro-ecologic

Preşedintele Macron vrea referendum pentru înscrierea în Constituţia Franţei a obligaţiei statului de a promova politici pro-ecologice. Problema e însă că în Franţa cei care cred că încălzirea globală e propagandă par să adune peste 50 la sută din votanţi. Francezul informat crede a fi înţeles că reducerea consumului de benzină are legătură mai degrabă cu rezervele de petrol ale lumii, suficiente doar pentru încă 50 de ani, decât cu efectul de seră al emisiilor de bioxid de carbon.

Cele mai multe emisii de bioxid de carbon provin din respiraţia celor peste şapte miliarde de locuitori umani ai planetei. Singurul risc implicat în emisiile acestea ar fi să nu mai existe pe planetă o vegetaţie suficientă pentru a prelucra gazul otrăvitor care e bioxidul de carbon spre a elibera oxigenul din CO₂. Fără oxigenul emis de plante, Terra ar fi o planetă a speciilor anaerobe. De aceea, dispariţia pădurilor ar fi o crimă ecologică mai mare decât toxicitatea ce apare prin ţevile de eşapament.

Propaganda cu privire la încălzirea globală a jucat rolul de a stimula producţia de autoturisme electrice. A convins, pe de altă parte, complexul industrial petrolier să-şi regândească planurile de viitor astfel încât tranziţia la epoca post-petrol să fie cât mai lină.

Există destule probleme ecologice în lume. Ecologismul nepropagandistic are în faţă, acum, reducerea resurselor de apă nepoluată. Problema aceasta are să ne bată la uşă mai repede decât aceea rezultată din mult trâmbiţata topire a gheţarilor. Până să producă efecte ireversibile în stratul de ozon de la marginea atmosferei terestre, poluarea strică apele de pe Terra. Ecologiştii au, deocamdată, viziuni strict materialiste. Cei care acceptă că planeta e un organism şi are o viaţă particulară de nivel cosmic definesc viul ca fiind ceva ce îşi are originea în neviu, deşi cunosc originea cărbunilor şi a ţiţeiului: viul unei vegetaţii dintr-un trecut foarte îndepărtat.

Când vor accepta generalitatea succesiunii viu-neviu, vor înceta să mai creadă în puterea neviului de a crea viul. Atunci, ecologismul se va afla la un pas de câteva revelaţii cutremurătoare: de pildă, aceea că Învierea a avut loc şi pentru mântuirea omenirii de trupurile de pământ, dar şi pentru mântuirea planetei Pământ ca organism cosmic viu. Mântuirea planetei? Da, acest fapt din viitorul îndepărtat este relatat în textul Apocalipsei şi are aspectul capacităţii mineralelor pământene de a-şi manifesta vitalitatea şi prin emisii de lumină proprie, nu doar prin reflectarea luminii solare.

Da, ecologismul este „locul” din conştienţele noastre în care are a fi posibilă armonizarea religie-ştiinţă. Spiritele false ale istoriei (care sunt şi spirite ale falsificării) au preluat sensul evoluţionar al acestei armonizări şi l-au pus la teascul unui materialism care alege neviul (mecanicul, tehnologicul, cyborgicul) drept bază pentru viitor. Omenirea acelui viitor n-ar mai avea ce să aştepte de la faptul Învierii, iar creştinismul ar fi unul al roboţilor, în pofida spusei: „Eu nu vă spun vouă robi, ci prieteni…”.

Îngerimea, da, iată o comunitate perfect robotică, fără libertate. Sensul libertăţii ce a fost promisă omului este unul adânc spiritual: prieten al Creatorului, capabil să participe fără falsificări luciferice la lucrările următoare ale Creaţiei. Noua clasă de luciferici a fost numită, în antroposofie, ahrimanism (în temeiuri ce nu vor rămâne multă vreme necunoscute).

Planurile ecologiste ale lui Bill Gates, dezvăluite insistent opiniei publice, sunt cele mai clar mincinoase (ahrimanice), şi anume pentru că ele ascund, de pildă, câtă poluare producem ca să ajungem la o producţie anume de maşini electrice şi cât poluant atmosferic rezultă din producţia de baterii pentru aceste autoturisme.