' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Luni, 06 Iunie 2011
Am aflat astăzi (ca şi voi probabil, de la televizor) că PD-ul (Traian Băsescu) doreşte desfiinţarea actualelor judeţe şi înlocuirea lor cu unele mai mari. Care judeţe vor fi desfiinţate şi care nu, cum vor fi comasate şi pe ce criterii (istorice, geografice, economice sau pur şi simplu c-aşa vrea muşchii mei) nu s-a spus nimic. Probabil că nici cei de la PD nu au aflat încâ… se grăbea şefu’ să plece la Londra!
Revenind la regionalizare, de-a lungul timpului s-a tot vorbit de înfiinţarea regiunilor administrative, pornind de la actualele regiuni de dezvoltare. Constituţia actuală prevede însă, în art.3 alin. 3, faptul că teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. Forma administrativă “regiune” nu există şi poate fi introdusă doar prin reviziuirea Constituţiei. Iar din câte îmi amintesc o astfel de propunere nu figurează printre cele anunţate de Preşedinte. sic!
Iată de ce, pentru a ocoli o modificare a Constituţiei (discurs care prinde dealtfel la popor), s-a lansat ideea super-judeţelor. Idee care poate fi trecută prin Parlament… Ghiciţi? Prin angajarea răspunderii Guvernului! Aşadar, fără să mai fie nevoie de o negociere cu Opoziţia, cum ar fi fost nevoiţi în perspectiva unei reviziuiri de Constituţie.
Concluzia? Chestia asta cu reforma, reformare… în fine, toată familia lexicală a cuvântului… nu e decât praf în ochi. La fel ca în cazul Legii Capitalei (desfiinţarea sectoarelor şi alegerea consilierilor prin vot uninominal), la fel ca în cazul votului într-un singur tur pentru alegerea primarilor, şi în cazul înfiinţării acestor super-judeţe nu se urmăreşte decât un singur lucru: păstrarea cu orice preţ a puterii!
Blogul lui Teacă
Ce lovitură!
Nu mă entuziasmez eu prea uşor, ba dimpotrivă, sînt un tip mai degrabă sceptic. De data asta vin şi spun: anunţul de azi, 6 iunie, al liderilor USL, mi se pare prima lovitură politică adevărată, după constituirea alianţei. Bref, USL contraatacă la propunerile băsesciene de revizuire a Constituţiei cu trei soluţii simple, care se pot pune în operă foarte rapid.
Odată, modificarea legii electorale, în care să se prevadă diminuarea numărului de parlamentari, la maxim 320 (în cele două camere); apoi, modificarea legii uninominalului, astfel încît parlamentarii să fie aleşi într-un singur tur de scrutin (sistem deja legiferat pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene). Acesta e sistemul englezesc: winner take all, cîştigătorul ia totul. În sfîrşit, o propunere legislativă privind interzicerea migraţiei politice. Parlamentarul ales sub sigla unui partid îşi va pierde locul în legislativ dacă îi dă prin cap să plece la altă grupare politică.
De ce spun că e o lovitură? În primul rînd, pentru că lasă referendumul gîndit de Băsescu, odată cu localele, cam fără obiect. Apoi, pentru că plusează: alegeri într-un singur tur şi interzicerea de facto a migraţiei politice, care a devenit în ultimii ani o mizerie. Vezi apariţia din neant a partidului migranţilor, UNPR, creat în laboratoarele cotroceniste.
N-am idee cum vor reacţiona pedeliştii, dar presimt că sînt în mare încurcătură. Nu pot zice nu, dar nici nu le convine să li se tragă preşul de sub picioare. Pentru că asta se întîmplă. Cei mai mulţi se gîndeau că revizuirea constituţiei e imposibilă, pentru că USL nu va vota propunerile prin care preşedintele devine un factotum.
Acum, situaţia se schimbă radical. Cu acest şah inteligent. Cum va reacţiona Băsescu? Îi va lăsa pe aleşii pedelişti să voteze propunerile USL? Sau le va lua în derîdere, în stilul său grobian-zeflemitor, simţind că pierde avantajul primului serviciu?
UDREA lucreaza si ea la SPALATORIA DE BANI PD-L
iunie 7, 2011
Dupa ce Blejnar, presedinte AVAS, cel care trebuie sa ne prinda si sa ne beleasca cu averile ilicite dar care a cumparat o vila langa Casin care valoreaza 2 mil. euro, pe care s-a cerut un milion euro dar s-a cumparat cu 500 mii euro,iar Blejnar,functionar public, desi nu avea in cont decat vreo 300 de mii euro, a cumparat-o si i-a ramas in cont vreo 180 mii euro (?!), iata ca SPALATORIA DE BANI PD-L lucreaza non stop si duduie.
Presa de la Bucuresti a descoperit, de mai multa vreme, in declaratia de avere a doamnei Elena Udrea, existenta unei datorii. A unui credit la o banca de 3 milioane euro, caruia i se apropia scadenta si din cauza caruia Elena nu putea sa doarma noaptea. Iar jurnalistii se intrebau, pe buna dreptate, cum va inapoia ea banii din leafa ei amarata de functionar public. De unde va da ea inapoi, deodata, 3 milioane de euro. De fapt, in declaratia de avere, suma de 3 milioane euro reprezenta o eroare. E ceva mai mult. Pentru ca se adauga dobanzile. Elena Udrea avea obligatia sa treaca in declaratia de avere ca valoarea acestui credit este de 3,29 milioane euro. Dar ce s-a intamplat, pana la urma?
Fantastic! Doamna Elena Udrea a reusit, intr-un mod miraculos, sa vina la zi. Sa isi achite datoria. Fix in maniera in care eu, unul, ma asteptam sa o faca. Respectiv printr-o inginerie financiara bazata pe spalatorie de bani. Dupa cum intuiam, intrucat doamna Elena Udrea nu avea cum sa demonstreze ca din salariul ei de ministru a strans o asemenea suma de bani, singura solutie era sa faca o vanzare. O vanzare cu dedicatie. O vanzare super-spectaculoasa pe care nimeni nu poate s-o faca decat EA.
Si a facut-o doamna Udrea. Cand a luat creditul de 3 milioane, l-a luat pentru a achizitiona un teren in zona cea mai scumpa a Capitalei, pe strada Chopin, langa Floreasca, in scopul realizarii unui ansamblu rezidential de 12 apartamente, conform propriei declaratii. Si daca asa stau lucrurile, atunci rezulta ca ar fi platit pentru acel teren, la data respectiva, deci in 2006, pretul corect. Pretul pietei. Ca sa restituie imprumutul, doamna Udrea pretinde ca a vandut un alt teren de 6.000 metri patrati cu fix suma de 3,29 milioane euro si tot la un pret corect.
Numai ca pretul nu e corect. Elena Udrea a vandut cu 550 euro metrul patrat un teren de 6.000 metri patrati, amplasat pe malul lacului Grivita, de langa Bucuresti. Un teren mult mai prost cotat decat cele din zona de nord a Capitalei, cum e cel din Floreasca. Pretul, stabilit de piata si de toti expertii imobiliari in zona respectiva, lac Grivita, este de maximum 385 euro metrul patrat si asta deoarece singura vanzare care s-a facut, a unui teren invecinat, a avut loc la acest pret, in februarie 2011. Deci, daca este de buna credinta, doamna Elena Udrea a dat peste un prost. Care i-a oferit aproape dublu. Si i-a pus deodata banii in palma. Iar suma este fix cea pe care doamna ministru o datora bancii. Dar cum poti obtine un pret mult mai mare decat cel real? Fie printr-un noroc chior, norocul de a da peste un pampalau care s-a lasat vrajit de privirea blondei, fie ALTFEL. Altfel, cum? Printr-un cunoscut. Printr-o cumetrie. Printr-o combinatie de genul “Tu imi faci acest plocon si iti fac si eu altul. Nu pe banii mei. Ci pe bani publici”.Sau, “eu am banii dar nu-i pot declara ca nu sunt din salariu si sunt negrii, asa ca iti dau tie banii cash si tu imi cumperi cu ei terenul apoi vedem noi mai departe”. Ce stiu este ca respectivul cumparator nu este un ciumpalac.Acest Alexandru Faur este un binecunoscut intermediar al pietei imobiliare si a fost asociat fix cu cu alt intermediar, Gheorghe Stelian, cel de la care doamna Elena Udrea a cumparat, in 2006, terenul din Chopin. Cel pentru care pretinde ca s-a indatorat la banca. O coincidenta fantastica! De resortul DNA.
