Când vorbeşte despre colecţia sa pe care a oferit-o oraşului Parma, Palazzo Bossi Bocchi, al Fundaţiei Cariparma, Renato Bruson are un aer rezervat, aproape timid. Colecţia reuneşte peste 70 de opere renumite ale secolului al XIX-lea italian. Multe dintre ele sunt adunate de-a lungul carierei sale de bariton ce a cucerit scenele Italiei şi ale Europei, precum cele ale lui Giovanni Boldini, dar şi multe opere ale maeştrilor toscani şi veneţieni mărturisind dragostea sa pentru peisajul veneţian care înconjura oraşul natal Granze, în provincia Padova, locul în care Bruson a trăit. Aici pot fi văzute opere de Guglielmo Ciardi, Pietro Fragiacomo, Emanuele Brugnoli, Leonardo Bazzaro, dar şi 14 picturi şi multe desene semnate Boldini. În casa romană a lui Bruson puteau fi văzute costume de scenă realizate de soţia sa, scenografa Tita Bruson.
Giovanni Boldini, Doamna în roşu
După ce a studiat canto la Padova, Bruson s-a lansat cu succes în opera lirică în diferite teatre din provincia veneţiană, alături de mari baritoni din epocă, precum Tito Gobbi, de la care a primit numeroase sfaturi tehnice, Ettore Bastianini şi Aldo Protti, în opere de Bellini, Donizetti, Massenet, Verdi şi Puccini.
Dar adevăratul său debut ca solist a fost în 1961, când a câştigat Concursul de la Spoleto, unde a apărut în Trubadurul de Verdi, în rolul Contelui De Luna. În 1962 debutează cu Puritanii de Bellini, la Opera din Roma, apoi în Bal mascat de Verdi la Florenţa. În 1965 obţine un succes formidabil la Teatrul La Fenice din Veneţia cu Oedipus Rex de Igor Stravinsky. Urmează Andréa Chénier la Bruxelles, Manon Lescaut la Milano, Lucia di Lammermoor la Teatro Massimo din Palermo, alături de Mirella Freni şi Ottavio Garaventa.
Doamna în roz de Giovanni Boldini
1967 este un an important pentru cariera lui Bruson, care debutează la Teatro Regio din Parma, cu Forţa destinului de Verdi, alături de Franco Corelli. În sală era şi Rudolf Bing de la MET, care l-a invitat pentru a debuta pe scena newyorkeză. Astfel cariera sa internaţională prinde aripi. Urmează marile scene de la Edinburgh, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Royal Opera House, unde interpretează rolul lui Renato din Un ballo in maschera, Scala din Milano…
Şi astăzi, la 80 de ani, Renato Bruson e la fel de fermecător, fiind directorul didactic al Academiei Lirice a Teatrului Scala din Milano, dar şi al Academiei Lirice din Spoleto.
Giovanni Boldini, Portret de femeie
La 74 de ani a jucat în rolul Giorgio Germont din Traviata, în regia lui Franco Zeffirelli, la Scala din Milano, cu Mariella Devia, la 75 de ani a evoluat în rolul lui Carlo Gérard din Andrea Chénier, un an mai târziu în Otello de Giuseppe Verdi, interpretând rolul lui Jago. Aplauze incandescente în Nabucco, sub bagheta lui Daniel Oren şi în regia lui Gigi Proietti, dar şi în Falstaff, în regia lui Zeffirelli, la 76 de ani.
În noiembrie 2011 a sărbătorit 50 de ani de carieră cântând în rolul Scarpia din Tosca, alături de tenorul argentinian Marcelo Alvarez şi de soprana Micaela Carosi, la Arena din Verona.
Giovanni Boldini, Doamna cu cazacă roşie
Critica naţională şi internaţională i-a recunoscut lui Bruson extraordinarele sale calităţi de actor, de muzician. De-a lungul carierei a fost recompensat cu numeroase premii, medalii, printre care şi cea de Doctor Honoris Causa, conferită de Universitatea din Urbino, Cavaler al Marii Cruci a Republicii Italiene, Membru de Onoare al Staatsoper Wien, Comandor al Serviciului Ordinului Militar al Cavalerilor de Malta,Membru al Academiei Medicea.
Doamna în verde, în rochie de seară
A fost etichetat ca marele bariton verdian şi donizettian… Dar câte etichete nu i-au mai fost oferite, considerat de criticii muzicali ca unul dintre cei mai importanţi baritoni din istoria melodramei.
Colecţia sa a fost reunită în timpul călătoriilor din Italia, cât şi din străinătate.
Pietro Galter, Pescuitori în lagună
Prima achiziţie a fost o veduta a Lagunei din Veneţia, semnată Giuseppe Zais, întrucât Bruson era îndrăgostit de pictura veneţiană.
Dintre lucrările lui să amintim un Coş cu smochine de Giovanni Segantini (1858-1899), Vedută din Chioggia de Leonardo Bazzaro, După aluviune, un ulei pe pânză de Eugenio Cecconi, Peisaj de iarnă, un ulei pe pânză de Amando Spadini, Femei în parc, un ulei pe pânză de Ulvi Liegi, Carnavalul de Pompeo Mariani. Dar preferatul său este Boldini cu splendidele sale portrete de femei. Între piesele rare se află pastelul Doamnă blondă în rochie verde de seară şi Doamna în roşu, de Giovanni Boldini, două uleiuri pe lemn, de Giovanni Fattori şi o inedită Maternitate, atribuită lui Gaetano Previati. Fiecare din aceste tablouri are povestea sa, legată de emoţia pe care i-a provocat-o.
Portret de fată, de Alessandro Zezzos, secolul XIX
Giovanni Seganntini, Coş cu smochine
Pot fi admirate, printre nenumăratele peisaje şi vedute, creaţiile lui Silvestro Lega, Armando Spadini şi Vincenzo Cabianca, în care Bruson a găsit acea linişte contemplativă a peisajelor din Lagună.
Pot fi admirate şi scene din viaţa militară, în pictura Soldaţi călare, în care este descrisă o lume dispărută, dar şi imagini departe de realitatea prezentă, cu păstori şi cu oameni care ară cu plugul.
Peisaj de iarnă de Armando Spadini
Din cele 14 opere ale lui Boldini, aflate în colecţie, numeroase sunt episoadele care îl leagă pe acest artist de universul verdian. Doamne elegante şi rafinate, în rochii de bal, serate de gală…
Gaetano Previati, Maternitate
Giovanni Fattori, Car cu paie urmat de soldaţi
Din colecţia sa fac parte şi nenumărate opere din secolul al XVII-lea şi al XVIIII-lea: Sfinţi, Madone. Maestrul îşi aminteşte cum de mic copil a avut un profesor de canto la Vicenza care deţinea o splendidă colecţie de peisaje din secolul al XIX-lea. ”Nu m-aş defini ca un colecţionar, ci mai mult ca un amator care iubeşte arta. De aceea am cumpărat ani de zile de la casele de licitaţie, dar şi din galerii, mai ales de la un negustor bolognez, cu care între timp am devenit prieten. Viena este oraşul meu de suflet, în care m-am simţit întotdeauna ca acasă. La Opera din Viena am deschis timp de 13 ani stagiunea. Şi acolo mergeam adesea la casa de licitaţii Dorotheum.”
Renato Bruson
Pasiunea pentru muzica lirică, povesteşte Maestrul, i-a influenţat şi pasiunea pentru pictură. ”Am studiat figura pictorului Francesco Paolo Michetti, foarte bun prieten cu compozitorul Francesco Paolo Tosi. De asemenea, un foarte bun amic cu Gabriele d’Annunzio. Am imprimat două discuri dedicate muzicii lui Tosi. În diverse ocazii am cântat sub bagheta lui Francesco Molinari Pradelli, la Milano, de patru ori la Verona şi Bologna cu Favorita lui Donizetti. Îmi aduc aminte cum la Napoli, după terminarea unui spectacol, mergeam împreună să ne plimbăm, să cinăm. După aceea băteam galeriile şi niciodată nu ne întorceam fără să cumpărăm un tablou. Acum, când m-am despărţit de colecţia mea, aş putea să vă spun că sunt bucuros şi am satisfacţia să o văd pe toată împreună şi că mulţi oameni se pot bucura de o asemenea frumuseţe.”
Renato Bruson alături de Angela Gheorghiu
De ce Parma? Pentru că este oraşul unde se află Teatro Regio, unde Bruson a debutat în Forţa destinului de Verdi. Este oraşul care consideră el că i-a adus noroc şi i-a deschis calea către marea glorie.
Colecţia sa este expusă până în 25 ianuarie 2015 la Parma, la Palazzo Bossi Bocchi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.