' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Richard Nixon a făcut ceea ce alți președinți americani de dinaintea sa nu mai făcuseră. A decis să viziteze o țară comunistă. După numeroase tratative diplomatice, Nixon ateriza la București pe 2 august 1969. De altfel, pentru vizita sa, a fost dat în folosință Salonul official de la Aeroportul Otopeni (recent inaugurat).
Pentru regimul de la București, vizita era o demonstrație de independență. Pentru Washington, era o deschidere calculată spre un stat care îndrăznise să se abată de la linia Moscovei.
Aeronava prezidențială a aterizat la prânz. Imaginile vremii îl arată pe Nixon ieșind din avion cu pasul lui caracteristic, apăsat, dar relaxat. Nicolae Ceaușescu îl aștepta la scară, rigid, dar vizibil satisfăcut. Mulți au spus apoi că acesta a fost momentul lui Ceaușescu. Momentul în care România părea să joace într‑o ligă mai mare decât i se permitea.
Pe traseu, românii au fost aduși să aplaude. Mulțimea era compactă, disciplinată, cu pancarte pregătite din timp. „Trăiască prietenia româno‑americană” era sloganul dominant. Oamenii ridicau steaguri, zâmbeau, se uitau spre coloana oficială ca spre un spectacol rar. Bucureștiul devenise scenă. Se spune că un milion de români au fost atunci pe străzi. Unii aduși din câmpul muncii, alții, veniți din convingere.
Discuțiile oficiale au avut loc la Palatul Consiliului de Stat (actualul sediu al Guvernului). Atmosfera era protocolară, dar încărcată. Nixon și Ceaușescu au vorbit despre comerț, despre relația cu URSS, despre stabilitatea Europei de Est. România voia recunoaștere. SUA voia un punct de sprijin într‑un bloc controlat de Moscova.
În spatele frazelor diplomatice, fiecare urmărea propriul câștig. Nixon să ajungă în China, iar Ceaușescu să fie văzut în lume.
Nixon, dus în Balta Albă
Seara, delegația americană a fost dusă la Ateneul Român, unde a avut loc un concert special. Sala era plină, luminile calde, iar Nixon părea surprins de eleganța locului. Bucureștiul își arăta partea rafinată, atent lustruită pentru vizita istorică.
Președintele american a vizitat și Muzeul Satului, dar și Halele Obor sau cartierul Balta Albă, proaspăt dat în folosință.
Impactul a fost imediat. Presa internațională a relatat pe larg despre Nixon la București, subliniind poziția distinctă a României în blocul comunist. Nici nu avea cum altfel. Nu mai puțin de 800 de jurnaliști americani l-au însoțit pe liderul de la Casa Albă în România.
Pentru Ceaușescu, vizita a devenit instrument de propagandă. Pentru România, a fost o deschidere spre Occident. Românii au putut urmări apoi la tv seriale care au făcut istorie: Colombo, Dallas sau Kojak. Pentru istorie, a rămas un moment în care un oraș din Est a devenit, pentru o zi, centrul atenției globale.
Un amănunt mai puțin cunoscut. Pe traseul de la Aeroportul Otopeni până la Palatul Consiliului de Stat care era în clădirea Palatului Regal (actualul sediu al Muzeului de artă al României) oamenii erau aduși mai mult cu forța decât din propria convingere fiind urmăriți îndeaproape de forțele de ordine ale fostei securități . Cu toate astea, a existat chiar și un incident. Când mașina oficială cu Nixon și Ceauașescu încetinit la o intersecție, un individ din mulțime a spus cu voce tare „uite-l și pe boul ăsta”. Imediait individul a fost imobilizat de doi securiști în civil care i-au spus „dumneata vii cu noi”. Omul derutat a replicat : „dar eu vorbeam de Nixon!”. La care unul dintre securiști l-a repezit scurt: „las` că știm noi care-i porcul” și l-au condus discret spre duba securității.