Mai mulți congresmeni republicani de la Washington au introdus o rezoluție care să redea Congresului autoritatea de a declara război, iar argumentele lor (chiar dacă vor fi respinse în actuala configurație politică din SUA) ar trebui să dea de gândit aliaților: garanțiile Articolului 5 înseamnă oare mai mut decât sprijinul de care are cum parte Ucraina (un stat nemembru NATO) sau se poate chiar reduce la și mai puțin?
Primul pe lista semnatarilor proiectului de rezoluție este senatorul Rand Paul, care scrie următoarele: ”Vreme de decenii, mulți congresmeni au interpretat greșit Articolul 5 al Tratatului NATO, considerând că este vorba despre o obligație a SUA să ofere sprijin militar aliaților NATO care sunt atacați. Însă Articolul 5 nu spune exact acest lucru. Articolul spune astfel: «un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, convin că, în cazul în care are loc un astfel de atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate, luând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv prin utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea în zona Atlanticului de Nord».
Cu alte cuvinte, aliații NATO se angajează să-și ofere sprijin în cazul unui atac, însă acțiunea militară nu este obligatorie, iar SUA își mențin capacitatea suverană de a decide ce fel de răspuns să ofere”, scrie Rand Paul.
Reprezentantul Warren Davidson adaugă că ”doar Congresul poate autoriza în mod constituțional folosirea forței, iar Articolul 5 nu are precedență în fața Constituției”. Același lucru este sugerat și de alți semnatari ai proiectului de rezoluție. ”Trebuie să ne onorăm angajamentul luat prin Articolul 5, însă nu putem lăsa NATO să aibă preeminență în fața legilor noastre naționale, altfel riscăm să pierdem din vedere principiile care au făcut ca aceasta țară să fie atât de specială”.
Într-un articol publicat de The American Conservative, istoricul Sumantra Maitra amintește că, după atacurile de la 11 septembrie 2001, SUA au fost susținute în operațiunile militare de doar 13 state NATO. ”Principiul se poate aplica și invers: Articolul 5 nu obligă SUA să ia parte la misiunile de luptă ale aliaților fără aprobarea Congresului”.
În 1951, senatorul Robert Taft scria: ”Utilizarea prerogativei Congresului de a declara război a căzut în desuetudine, pentru că războaiele nu mai sunt declarate înainte de a începe efectiv. Ar fi o încălcare a Constituției situația în care președintele SUA, fără autorizarea Congresului, poate trimite sute de mii de soldați americani în Europa, când războiul se extinde pe întregul continent iar prezența americană ar însemna intrarea noastră în război”.
”De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău. Cele mai importante cauze sunt faptul că autoritatea Congresului a fost înlocuită de birocrația permanentă de la Washington, iar marea strategie americană este dominată acum de instituții internaționale”, scrie Sumantra Maitra.
”Pentru a-și menține caracterul republican, o republică viabila are nevoie de o clasă de patricieni care sunt aleși să reprezinte populația și care sunt răspunzători în fața celor care i-au ales. În ultimele decenii, acest principiu a fost erodat și a apărut o clasă pretoriană, o combinație între birocrații nealeși și instituțiile internaționale din străinătate, o clasă disprețuitoare și care nu răspunde în fața nimănui.
O asemenea situație este nesustenabilă. Proiectul de rezoluție de mai sus încearcă, oricum prea târziu, sa recupereze niște prerogative care constituie nucleul principiilor republicii americane. Așa cum spune congresmenul Chip Roy, «nimeni nu are puterea de a declara război fără deliberarea Congresului și fără aprobarea celor care ne-au ales; este timpul ca această instituție să acționeze în consecință»”.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Istoricul ala ar trebui sa stie ca membrele NATO vin in ajutorul unui alt membru doar daca acel stat a fost atacat.In Afganistan si Irak ,USA a fost stat agresor,si ca atare si celelalte state ce ”au sustinuto”au acelas calificativ,inclusiv boii din Romania.Culme e ca soldatoii nostrii -ca si cei americani- sunt declarati eroi nationali pentru ca au omorit batrini ,copii femei in un razboi de ocupatie,iar rusii care fac cam acelas lucru in Ucraina sunt criminali de razboi.Si nemtii au fost considerati in WW2 eroi.