„România înainte!” sau „Înainte era mai bine”?

A început campania electorală! Un val de plictiseală se revarsă din ecranele televizoarelor unde candidaţii mai curaţi sau mai pătaţi apar, vorbesc şi se ceartă, fără a reuşi să transmită nimic interesant potenţialilor alegători. Aceleaşi texte răsuflate rostite la infinit, anticorupţie pe sprânceană, bugetari şi pensionari, justiţiari versus penali, sănătate bolnavă şi învăţământ incult. Sloganuri perimate şi clipuri idioate. Vestea bună este că vom avea mai ceva mai puţini parlamentari. Vestea proastă este că înnoirea clasei politice propusă de cele două mari partide româneşti nu va aduce un plus de profesionalism în politică, viitorii boboci parlamentari fiind poate mai curaţi şi mai entuziaşti decât predecesorii lor, dar total lipsiţi de experienţă legislativă.

În acest moment critic, în care lumea se schimbă cu o rapiditate de neconceput cu câţiva ani în urmă, în care am ajuns înconjuraţi de o Rusie tot mai prezentă în politica vecinilor noştri, ar fi fost de preferat un parlament şi un guvern formate din politicieni cu mai multă experienţă şi mai puţin entuziasm tineresc. Dar cum partidele noastre nu şi-au crescut proprii politicieni, au plecat la vânătoare în societatea civilă românească şi s-au ales cu trofee importante. Rămâne de văzut însă dacă aceste trofee vor performa sau vor atârna decorativ pe pereţii saloanelor de protocol ale partidelor vânătoreşti. Până acum, urmărind comportamentul trofeelor în campanie, slabe speranţe se întrevăd la orizont. Să nu disperăm încă, mai este puţin timp, poate că se ”încălzesc” mai greu sau sunt mai timide…

Partidul Naţional (?) Liberal joacă pe o singură carte: Dacian Julien Cioloş cu schiţa sa comică de program electoral. Din păcate este o carte destul de mică. Ar fi fost mult mai bine să găsească un As autohton în locul unui Valet de Bruxelles. Dar cum Dama de cupă din fruntea partidului, răspunde ordinelor Popii de treflă de la Cotroceni, Valetul a ajuns să conducă ostilităţile în campanie. Destul de penibile, atât programul politic folosit ca strategie de luptă electorală, dar şi sloganul ”România Înainte!”, mai ales când țara se află destul de aproape de buza prăpastiei. De remarcat că o Damă de pică ajută partidul prezidenţial să-şi înlăture eficient adversarii. Numai să deschidă puţintel gură Popa de la Cotroceni şi Dama respectivă îi pică în penal pe respectivii nefericiţi…

La Partidul Social Democrat, veselie nevoie mare, au găsit liderii partidului ce cred ei a fi haznaua cu bani: creşterea economică! Par convinşi că bugetul României se va transforma din ”Punguţa cu doi bani” în ”Gâsca cu ouă de aur” şi aruncă electoral cu bani ipotetici în bugetari, pensionari şi alţi interesaţi. Bineînţeles că orbiţi de atâta strălucire calpă, nu au observat că acea creştere economică, realizată în proporţie covârşitoare de multinaţionale, va trece lin pe sub nasul românilor şi se va îndrepta frumos în afară ţării, spre alte buzunare, mai luxoase şi mai încăpătoare. Iar în visteria ţării, va rămâne tradiționala mărgică de sticlă pe care se vor bate apoi înfometatele bugete ale ministerelor româneşti. Şi atunci iar vom auzi, pe la colţuri, lozinca ”Înainte era mai bine!”. Chiar aşa?

Partidele mici: mititeii, încearcă prin diverse mijloace mai dulci sau mai picante, să se insinueze pe masa parlamentului. Sociologii de prestigiu spun că vor reuşi. Mă rog, sondajele de la noi sunt cosmetizate în funcţie de client şi am văzut de curând că şi în America se întâmplă la fel. Dar să nu ne plângem, suntem în rândul lumii civilizate! Aş vrea să spun ceva despre programele acestor partide, dar nu prea am ce. ALDE are în program să facă o alianţa de guvernare cu PSD. Şi cam atât. USR, îl vrea pe Cioloş Premier. Şi cam atât. Mai sunt şi două partiduleţe naţionaliste, unul care parcă a intrat în hibernare odată cu apropierea iernii, celălalt bolnav de ADHD care încearcă să îi păcălească pe români prezentându-l pe Jokerul Ponta ca fiind reîncarnarea lui Vlad Ţepeş. Sau a lui Vadim Tudor? Mă rog, ”Vrabia Mihai Viteazu!”, pare a fi sloganul electoral al pseudo-naționaliștilor români…

Nu l-am uitat pe Traian Băsescu. Pleaşcă odinioară pentru PDL, acum încearcă să rămână în politica mare printr-o candidatură la Senat. S-a transformat în ”Omul orchestră” pentru a-şi trece partiduleţul de pragul electoral. Deşi a ieşit din duetul cu Dama de caro şi acum cântă solo, pe la televiziunile care îl mai primesc încă, falsează destul de rău interpretând cover-uri după hiturile de succes ale celor de la Antena 3. Măcar o creaţie originală să fi auzit şi noi de la el. Dar nu disperă. Dacă nu reuşeşte acum, peste 4 ani vor fi alegeri prezidenţiale în Republica Moldova, a cărui proaspăt cetăţean este. Şi, poate, atunci va avea un succes fulminant, promiţându-le moldovenilor ”integrarea în absolut”, tot ce vor vrea ei. Poate până atunci va ieşi şi Guru Bivolaru din ashram-ul de la Jilava şi îl va ajuta spiritual pe fostul președinte să iasă din spirala prăbuşirii politice necontrolate.

Nu-i aşa că în loc să citiţi acest text uşurel, aţi fi preferat să aflaţi cât mai multe lucruri despre programele politice ale respectivelor partide, care va fi proiectul de viitor pentru ţara noastră şi cum va fi el înfăptuit? Şi eu aş fi preferat să scriu lucruri serioase dar, sincer, nu le-am prea găsit printre aceste dovezi de populism ieftin şi amatorism politic, numite impropriu programe electorale şi de guvernare, aparţinând principalilor actori politici de pe la noi. Aşa că între ”România înainte!” şi ”Înainte, era mai bine!”, nu ne-a mai rămas decât să facem haz de necaz şi să votăm pe cine credem. Totuși, cât să-i mai credem?

(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de joi, 17 noiembrie)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.