România, releul aprovizionării cu gaze a Ungariei și Rep. Moldova

Azi, 29 aprilie, sunt cele mai mari schimburi de gaze transfrontaliere de gaze din istoria României. Potrivit datelor interactive Transgaz, importurile sunt de 9,3 milioane mc și exporturile de 4,5 milioane mc. Luând în calcul consumul total intern, de 35,9 milioane mc, avem, procentual, asigurarea din importuri a consumului intern de peste 25% și exporturi de peste 10%. În anii 2.000, cantitatea de importuri era, într-adevar, mai mare, în perioada de iarnă, dar doar în cantități brute, nu și ca procente. Acum însă, importăm mult, dar și exportăm, deci practic ne comportăm ca un hub energetic. Cantitățile nu sunt impresionante, dar încep să fie relevante.

O explicație a creșterii bruște a schimburilor de gaze nu poate veni doar din răcirea vremii. Consum României nu a crescut, față de începutul săptămânii, decât cu aproximativ 3 milioane de metri cubi, cantitate care putea fi lejer acoperită printr-o ușoară creșterea a producției interne sau extrăgând mai mult din depozitele încă pe sfert pline. Mai degrabă, România funcționează ca un releu pentru vecini, mai precis Ungaria și Republica Moldova, parte din importurile pe care le facem din Bulgaria ducându-se către aceste țări. Astfel, către Ungaria, se exportă 3,4 mil mc (zilele trecute, puțin peste 1 mil. mc) iar spre Basarabia, 1,1 mil mc (zilele trecute, 0,2 mil. mc). Diferența dintre acum și zilele trecute la importuri totale din Bulgaria se regăsește în diferența la exporturile în ecini de acum față de zilele trecute.

Pare că Gazprom, prin intermediarii cu care lucrează în România, alimentează Moldova și Ungaria, prin România, ocolind Ucraina. Ruta ucraineană a fost total abandonată de ruși, care își duc acum gazele către sudul Europei prin TurkStream, gazoductul pe care l-au finalizat anul trecut. De acolo, prin Bulgaria, ajung și în România, apoi, cel mai probabil, urcă, în parte, spre Moldova și Ungaria. Evident, tot ceea ce înseamnă tranzit de gaze se traduce în taxe încasate de Transgaz.

„BRUA faza 1 și Hub-ul regional de gaze, ambele proiecte pe care Transgaz le-a dezvoltat. Numai după finalizarea BRUA faza 1 și a gazoductului Ungheni-Chișinău ne-am mărit considerabil capacitatea de transport bi-direcțional cu Bulgaria, Ungaria și Republica Moldova. Se adaugă investițiile privind modernizarea Stației de măsurare gaze naturaIe Isaccea 1 și Negru Vodă 1, care va fi finalizată până la sfârșitul acestui an. Toate aceste investiții ne permit să fim deja un punct nodal pentru transportul de gaze naturale. Iar peste aceste dezvoltări de infrastructură vine proiectul Hub-ului de gaze: Romanian Gas Hub Services SA. Înființarea acestei companii a fost aprobată de către AGA Transgaz în luna martie, după ce în urmă cu aproape un an de zile am semnat cu Austrian Central European Gas Hub AG (CEGH), operatorul hub-ului de gaze de la Baumgarten, un acord de cooperare în vederea înfiinţării unei societăți mixte ce va avea ca obiectiv operarea punctului virtual de tranzacţionare a gazelor naturale în România„, spunea, în toama anului trecut, Ion Sterian, director Transgaz, într-un interviu pentru Cotidianul.ro.

În acest moment, România are conexiuni pe gazoducte cu toti vecinii, mai puțin Serbia, o producție internă care acoperă spre 80% din consumul anual de gaze, depozite subterane în care se pot stoca 3,2 miliarde mc de gaze și perspectiva începerii, în 4 ani, a exploatării resurselor uriașe din Marea Neagră. Până atunci, însă, o exploatare mai mică din Marea Neagră, cea a americanilor de la BSOG, începe în această toamnă. În ceea ce privește importurile, cea mai importantă rută este cea din Bulgaria, Negru Vodă. Cantități ceva mai mici se pot aduce și din Ungaria. Trebuie precizat că, din toată regiunea, doar România are o producție internă semnificativă de gaze. De fapt, după ieșirea din UE a Marii Britanii, România este al treilea producător de gaze al UE, după Norvegia și Olanda.

18 comentarii