Romanță pe țărmul mării

Pitoșkin mi-a făcut viața praf. M-a întors pe dos. Mi-a dat aripi. Mi-a scris pe Facebook, am intrat în Epoca Meduzei, ia seama, amice. Totul e vălurit. Ficțiunile se amestecă unele cu altele, viețile noastre se amestecă unele cu altele, poveștile noastre se amestecă unele cu altele de parcă ar fi doar una singură, fundamentală, așa, ca un ocean. În sfârșit, mă întâlnesc pe malul Dâmboviței cu Bibescu. Ne strângem în brațe, înjurăm guvernul. Bibescu mă întreabă cum stau cu romanul, e gata, nu e niciodată gata. Aha, zice Bibescu gânditor, hai să bem o bere. Ne așezăm pe terasă, vorbim de una de alta. Zi-mi povestea cu Regele Ferdinand, zice Bibescu. Eu încep să povestesc plin de însuflețire, să vezi și să nu crezi. Cam așa sună povestea. Regele Ferdinand vrea să știe dacă Mussolini e plătit de serviciile secrete britanice. Brătianu confirmă. Dar nu crede povestea cu Troțky și cu NASA. E cusută cu ață albă, Maiestate, zice IC Brătianu. La ușă trage cu urechea o cameristă plătită de Serviciile Secrete Ruse. Nici Serviciile Secrete Ruse nu sunt convinse că NASA l-ar fi congelat pe Troțky. Dar au informații sigure că agenții chinezi au pus mâna pe Elvis. Jupiterienii sunt foarte supărați că agențiii chinezi au pus mâna pe Elvis. Elvis ar fi fost pentru jupiterieni o bună monedă de schimb pentru că agenții francezi îl țin ostatec pe șeful lor, Mor Ga Du. Agenții britanici, lăudăroși, se laudă că l-au înșfăcat pe Osama Bin Laden înainte ca agenții americani să-l localizeze pe o stradă din Botoșani. Moscova îl ascunde pe Che Guevarra. Și noi ce facem, vrea să știe Regele Ferdinand. Păi noi avem Poliție Secretă încă din 1824, Maiestate, zice IC Brătianu. În 1853, Poliția Capitalei avea nevoie urgentă de doă mii de galbeni penbtru cheltuieli, Alteță și se pare că în cele din urmă s-ar fi rezolvat această situație. În schimb, în 1854, Departamentul din Năuntru cere Visteriei încă cinci sute de galbeni pentru diverse cheltuieli. Informațiile Secrete sunt treabă grea, concluzionează Regele Ferdinand. Nu văd cum o să ne descurcăm în haosul ăsta, mai ales că Serviciile Secrete Germane au împânzit țara cu o mulțime de agenți. Asta îmi amintește de anul 1868 când o mulțime de agenți bulgari au trecut Dunărea dând bătăi de cap prefecților, zice IC Brătianu arătând că este foarte bine informat. Bine, bine, zice Regele Ferdinand, dar avem oare noi vreo monedă de schimb, ei, să te văd. Păi l-am putea chema pe generalul Prezan să trimită niște soldați mai acătării să-i umfle în mare secret pe Donald Trump și pe Vladimir Putin și atunci s-ar chema că vom avea o monedă de schimb foarte valoroasă. Păi să rămână așa, după 1 Decembrie să deschidem portalul ăla secret din Bucegi și să-și trimită generalul Prezan oamenii în misiune. Bibescu nu mai scoate o vorbă. Își aprinde o țigară. Stăm așa fără să ne vorbim. Pe stradă trec niște automobile de la ambasadă, pe trotuar trec niște femei frumoase. Acum, nu știu dacă știți, femeile astea frumoase au ieșit de la Muzeul Colecțiilor din tablourile lui Luchian, credeți-mă pe cuvânt, hei, unde plecați, Bibescule, zi-le și tu, oprește-le, soarele cade molatec peste Calea Victoriei, Iubesc femeia, se aude clar la un difuzor, Cristian Vasile e, el în carne și oase, da, da chiar el, Dâmbovița curge leneșă înspre Marea Neagră, Marea Neagră se pierde în Marea Mediterană, uite, colo, peste drum de Teatrul Național, se întinde aici și acum, oceanul vălurit și văluritor.