Rusia nu va pune capăt războiului din Ucraina până când NATO nu-și va retrage trupele din statele Flancului Estic. Serghei Ryabkov, unul dintre miniștrii adjuncți de Externe ai Rusiei, a declarat pentru Tass: ”În orice caz, reducerea contingentului est-european al NATO ar spori securitatea întregului continent”. ”Partea americană cere pași practici pentru eliminarea cauzelor profunde ale contradicțiilor fundamentale dintre noi în domeniul securității. Dintre aceste cauze, principala este extinderea NATO. Fără rezolvarea acestei cauze fundamentale și acute, este imposibil să rezolvăm actualul conflict din regiunea euroatlantică”, a spsu Ryabkov.
”Având în vedere natura și geneza crizei ucrainene, provocată de precedentele autorități americane si de Vest ca întreg, acest conflict este ca un test, o probă, pentru seriozitatea intențiilor Washingtonului de a îndrepta relațiile noastre”.
Prin vocea lui Ryabkov, Rusia exprimă ceea ce mai mulți analiști – profesorul John Mearsheimer sau Paul Craig Roberts – au susținut de ceva vreme: pentru Rusia, principala miză a conflictului din Ucraina nu este recunoașterea de jure sau de facto a anexării a patru regiuni ucrainene, ci o nouă Yalta – un acord de Mare Putere care sa reconfigureze securitatea în Europa și să recunoască oficial revenirea Rusiei în rândul marilor puteri mondiale.
Pe 10 iunie, la o zi după declarația lui Ryabkov, șeful serviciului german de informații a declarat pentru Reuters ca liderii militari ai Rusiei consideră că angajamentele militare ale NATO nu mai valorează nimic și vor să testeze asta. ”Avem informații că Ucraina este doar prima etapă din drumul Rusiei spre Vest”, a spus Bruno Kahl. El consideră însă că este puțin probabil un atac rus asupra unei țări NATO. În schimb, serviciile germane se așteaptă la aplicarea unor tactici hibride – spre exemplu, Rusia ar putea să trimită ”omuleți verzi” în Estonia, sub pretextul protejării minorității ruse de acolo. Scopul ar fi provocarea NATO, pentru a vedea dacă Alianța, în special SUA, își onorează angajamentele prevăzute în articolul 5.
Iar articolul 5 al Tratatului NATO nu spune că acțiunea militară pentru sprijinirea a aliaților este obligatorie. SUA, ca orice altă țară aliata, își mențin libertatea de a decide ce fel de răspuns să ofere. În ultimele decenii, președinții SUA și-au arogat dreptul de a intra în multe războaie. Constituția SUA oferă însă Congresului autoritatea de a declara război și de a decide modul în care SUA folosesc forța militara. În cazul unui conflict nu cu Afganistan, Irak sau Yemen, ci cu o mare putere nucleară precum Rusia, președintele SUA poate reda Congresului aceasta autoritate, ceea ce poate duce inclusiv la dezbateri care sa relativizeze angajamentul Articolului 5, dezbateri legate, spre exemplu, de potențiale provocări la care a recurs anterior statul atacat de Rusia.
Există și precedente pe care congresmenii americani le pot invoca. După atacurile de la 11 septembrie 2001, SUA au fost susținute în operațiunile militare, după deliberări parlamentare în Europa, de doar 13 state NATO. Principiul se poate aplica și invers: Articolul 5 nu obligă SUA să ia parte la misiunile de luptă ale aliaților fără aprobarea Congresului.
Este oare declarația lui Ryabkov o cacealma în jocul de-a negocierile pentru pace cu Ucraina și SUA? Sau asta înseamnă că SUA și UE vor accepta revenirea influenței ruse în statele foste socialiste care sunt acum parte din UE și NATO? Ar fi finalul Uniunii Europene, pentru a nu mai vorbi despre prăbușirea oricărui plan de extindere a UE în Republica Moldova sau Georgia, un stat vecin chiar cu Rusia. Sau această declarație va fi întâmpinată cu toată fermitatea de UE și va duce la o ostilitate permanentă între UE și Rusia? Ar fi un conflict cu o Rusie despre care nicio analiză europeana nu va mai arăta, cum au făcut-o până acum și încă o mai fac, că este o economie de mărimea Olandei sau a Spaniei. Raportat la paritatea puterii de cumpărare, un indice mult mai relevant într-o situație conflictuală, Rusia a depășit toate statele UE și Marea Britanie (după cum China a depășit de ani buni Statele Unite), iar economia rusă este mobilizată deja pentru război și are mult mai multe resurse naturale față de țările UE. Este o perspectivă care relativizează declarația făcută de premierul polonez Donald Tusk: ”Acum, 500 de milioane de europeni cer ajutor de la 300 de milioane de americani pentru a-i apăra în fața a 140 de milioane de ruși care nu au reușit să învingă 50 de milioane de ucraineni”.
2008 – V. Putin: un discurs plin de mesaje cu poziția Rusiei în materie de securitate în Europa;
2021 – V. Putin: „dragă SUA, hai să discutăm clar ce facem și ce nu facem în Europa din coasta Rusiei”.
2022 – V. Putin: „a, b, c – pe cale militară.”
2022-2025: „e greu de înțeles? dacă nu vreți pe cale diplomatică, atunci continuăm a, b, c pe cale militară până înțelegeți.”