„Să ne pregătim pentru ziua când ruşii se vor revolta împotriva lui Putin”

Se poate da vina pe Barack Obama pentru invazia si anexarea Crimeii de catre Rusia? Cu siguranta ca nu, asa cum nu se poate da vina nici pe extinderea NATO, pe razboiul din Irak sau pe interneventiile Vestului pentru a opri atrocitatile din Balcani sau Libia. Vina este exact a lui Vladimir V. Putin, un imperialist inadaptat si un aparatcik KGB-ist.

Dar, intr-un context mai larg, Crimeea arata lipsa ingrijoratoare de realism care caracterizeaza politica nostra externa sub presedintele Obama. Aceasta viziune asupra lume, sau mai exact lipsa aceasta de viziune, trebui sa se schimbe.

De cinci ani, americanilor li s-a spus ca “valul razboiului se retrage”, ca ne putem retrage din lume fara ca interesele sui valorile noastre sa sufere. Aceasta a alimentat perceptia ca SUA sunt slabe, iar in cazul unor oameni ca domnul Putin, slabiciunea provoaca.

Asa a vazut domnul Putin politica “resetarii”. Planurile de aparare antiracheta ale SUA au fost reduse. Aliatii din Europa de Est si Georgia au fost ignorati. Extinderea NATO a fost abandonata. Un nou tratat de reducere a armamentului strategic a prevazut reduceri importante pentru SUA, dar nu si pentru Rusia. Domnul Putin a oferit putin, iar domnul Obama a promisa “mai multa flexibilitate”.

Domnul Putin a observat, de asemenea, o lipsa de rezultate in politica lui Obama dincolo de Europa. In Afganistan si Irak, deciziile militare au parut cva sunt luate mai mult din dorinta de a ne retrage decat de a reusi. Bugetele apararii au fost reduse pe baza sperantei, nu a unei strategii. Iranul si China i-au intimidat pe aliatii Americii, iar pretul platit pentru asta nu a fost unul mare. Poate cel mai rau a fost ca Bashar al-Assad a trecut de “linia rosie” a presedintelui Obama folosind armele chimice si nimic nu I s-a intamplat apoi.

Pentru domnul Putin, sovaiala invita la agresiune. Lumea sa este una brutala, cinica, unde este venerata puterea, slabiciunea este dispretuita, iar rivalitatile sunt de suma zero. El vede in caderea URSS-ului “cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului”. El nu accepta ca vecinii, sau cel putin Ucraina, sa fie tari independente. Pentru el, aceste tari sunt “vecinatatea apropiata a Rusiei” si trebuie aduse inapoi sub dominatia Moscovei prin orice mijloace.

Ceea ce este cel mai ingrijorator in legatura cu agresiunea domnului Putin in Crimeea este ca aceasta reflecta o tot mai evidenta nesocotire a credibilitatii Americii in lume. Aceasta i-a incurajat pe alti actori agresivi – de la nationalistii chinezi pana la teroristii al-Qaeda si pana la teocratii iranieni.

Crimeea trebuie sa fie locul in care presedintele Obama sa recunoasca aceasta realitate si sa inceapa sa refaca credibilitatea SUA ca lider mondial. Aceasta implica doua tipuri diferite de raspuns.

Primul, si cel mai urgent, este managementul crizei. Trebuie sa lucram impreuna cu aliatii nostri pentru a sprijini Ucraina, pentru a- reasigura pe aliatii nostri in dificultate din Europa de Est si din statele baltice, pentru a-i arata domnului Putin un front unit si pentru a preveni situatia in care criza se agraveaza.

Aceasta nu inseamna actiuni militare impotriva Rusiei. Dar aceasta inseamna sanctionarea oficialilor rusi, izolarea Rusiei pe plan international si sporirea prezentei militare NATO si a exercitiilor la fromtiera estica. Trebuie sa insemne si boicotarea summitului G-8 de la Soci si organizarea unei intruniri G-7 in alta parte. Trebuie sa mai insemne si intreprinderea oricarui effort de a sprijini patriotii ucraineni, atat soldati cat si civili, care stau in fata cladirilor guvernamentale din Crimeea. Ei refuza sa accepte dezmembrarea tarii lor. Nici noi nu trebuie sa o facem.

Crimeea ar putea intra sub controlul Rusiei, dar Ucraina are o alta sansa la libertate, stat de drept si viitor european. Pentru a profita de aceasta oportunitate, liderii ucraineni trebuie sa uneasca natiunea si sa intreprinda reforme, iar Vestul trebuie sa ofere asistenta financiara si tehnica importanta. Proiectele legislative depuse in acest sens in Congresul SUA trebuie sa contribuie la acest effort.

Trebuie sa ne reinarmama la nivel moralsi intelectual pentru a ca intunecimea lumii lui Putin sa nu se abata asupra umanitatii. S-ar putea sa vrem sa credem, asa cum a spus Obama, ca nu suntem “in competitie cu Rusia”. Dar domnul Putin crede ca Rusia este in competitie cu noi si a crede ca ar fi altfel nu ar fi decat sa pornim de la o baza lipsita de realism pentru politica unei mari natiuni.

Presedintii americani s-au gandit sa coopereze cu domnul Putin acolo unde interesele erau convergente. Ce ar trerbui sa fie limpede acum si ar fi trebuit sa fie limpede si cand el a rupt ultima data o tara este ca intersele noastre nu converg prea mult. El va insista intotdeauna sa fie rivalul nostru.

SUA trebuie sa vada dincolo de domnul Putin. Regimul sau ar putea parea impunator, dar este putred pe dinauntru. Rusia lui nu este o mare putere fel ca America. Este o benzinarie condusa de un regim autocratic si corupt. Iar rusii se vor revolta impotriva lui Putin asa cum au facut-o ucrainenii impotriva lui Ianukovici.

Trebuie sa ne pregatim pentru ziua asta. Trebuie sa aratam poporului rus ca sprijinim drepturile omului prin extinderea legii Magniţki, pentru a impune mai multe sanctiuni celor care comit abuyuri. Trebuie sa ii impiedicam pe cei mai corupti oficiali din tara aceea sa recurga la procedee corupte in economiile occidentale. Trebuie sa aratam tarilor ca Ucraina, Georgia sau Moldova ca au un viitor in comunitatea euro-atlantica, cum are si Rusia, de asemenea.

Trebuie sa facem tot ce putem pentru a demonstra ca valul istoriei este cu Ucraina – ca valorile politice ale Vestului si nu cele impuse de o cleptocratie imperiala, sunt speranta tuturor natiunilor. Daca Ucraina poate iesi din aceasta criza independenta si prospera si ancorata puternic in Europa, cat va mai trece oare pana cand rusii vor spune „de ce nu si noi?”. Aceasta ar insemna nu doar sfarsitul domnului Putin si al viselor sale imperiale, dar ar ar anula legaturile care sustin puterea sa asupra Rusiei.

Cea mai mare putere a Americii a fost mereu viziunea supra oprogresului omenirii. Dar aceste sperante nu progreseaza de unele singure, iar intunericul care le ameninta nu poate fi combatut prin negarea de catre America a lumii actuale. Este nevoie de realism, putere si leadership. Daca Crimeea nu ne-a trezit la aceasta realitate, mi-e teama sa ma gandesc ce oare ne-ar putea trezi.