Schimbare totală în educație

Cotidianul: În America, aveți România cu voi?

Ruxandra Vidu: Legăturile de suflet sunt întotdeauna cele mai strânse, chiar dacă distanţele sunt mult mai mari între românii din America și cei din ţară. Aici românii sunt mai dispersați, distanţele fiind aşa de mari, încât ei nu se pot întâlni mai des. Când am venit în State în 2000, am fost printre fondatorii Centrului Românesc din Sacramento. Centrul organizează în fiecare an, în a treia sâmbătă din septembrie, un Festival Românesc, care a ajuns să fie cel mai mare festival românesc de pe coasta de vest. Aducem deci România în Sacramento în fiecare an, prin sărbătoarea culturii și tradițiilor românești. Anul trecut, prin susținerea financiară a Institutului Cultural Român, Centrul Românesc din Sacramento a adus la Festival Ansamblul folcloric HORA al comunei Vlăsinești, județul Botoșani, un grup de tineri dansatori minunați, care au adus cu ei bucuria dansului românesc în comunitatea românească.

Cât din timpul pe care îl aveți îl dedicați României noastre?

Tot mai mult timp. Chiar natura faptului că sunt președinta Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (American Romanian Academy of Arts and Sciences, ARA), cu sediul la Universitatea din California, Davis, face ca legătura să fie mai strânsă cu ţara, iar voluntariatul dedicat Academiei ARA să-mi ocupe cea mai mare parte din timpul liber. Printre membrii acestei prestigioase academii s-au numărat personalități de elită, ca scriitorii Eugen Ionesco și Virgil Gheorghiu, filozoful Mircea Eliade, prof. George Emil Palade, care a luat Premiului Nobel în fiziologie şi medicină în 1999. Acest prestigiu vine însă cu responsabilităţi multiple, care necesită multă dedicație și timp din partea mea.

Cât de greu se unesc românii din America în sprijinul ţării lor? De ce nu sunt mai mulţi conștienți sau de ce nu doresc să se implice mai mult decât o fac în schimbarea, de pildă, a liniei de conduită publică a oficialilor români în relația cu… românii?

Oamenii sunt în general foarte ocupați. Și dacă ne referim la românii care au venit în State după 1990, aceștia sunt și mai ocupați cu serviciul, familia și cu izbânda de toate zilele. Este o competitivitate excesivă pe toate planurile, atât profesional, cât și personal. Pe plan personal, ai și familia, școala, activitățile sportive etc. Deci nu mai rămâne prea mult timp să te ocupi și de altceva. Cu toate astea, majoritatea românilor au programele de televiziune românești și sunt deci conectați cu România în modul cel mai direct. Aud de multe ori, în cele mai diverse ocazii, dezbateri privind problemele din ţară, însă puţini se implică.

Ruxandra Vidu – om de știință, cercetător, inventator, profesor la University of California Davis. Ruxandra Vidu este, de asemenea, preşedinte al Academiei Româno-Americane. A fost prima femeie profesor care a obținut un Doctorat în Japonia. Autoare a numeroase invenții ce au fost brevetate.

Ați spus aşa: „Dacă faci ce-ți place și știi că ești bun la ceea ce vrei să faci, vei avea succes!“. Dar de ce să nu facem aceasta tot mai mulţi, acasă? De ce să nu avem succes în România și să păstrăm aici ce avem noi mai valoros?

Pentru că nu a existat până acum un mecanism care să ţină specialiștii la ei acasă. Nu au existat deschidere și competitivitate. Cum arăți că ești bun, expert în domeniul tău, dacă nimeni nu te recunoaște, dacă nu ai termene de comparație ca specialist? Când am rămas în State, cred că știți, am obținut viza de „Extraordinary Ability în Science“, în care criteriile de eligibilitate erau: ori să fi primit Premiul Nobel, ori să demonstrez că am contribuții remarcabile și capacități extraordinare în domeniile științei. Am făcut această mențiune doar ca să punctez strategia Statelor Unite de a-i păstra pe cei mai buni, strategie din care avem de învățat. Și în România au apărut programe europene, cum ar fi „Atragerea de personal cu competențe avansate din străinătate pentru consolidarea capacității de cercetare-dezvoltare“, cu scopul de a creşte participarea românească în cercetarea la nivelul UE. Un alt proiect este Repatriot /Repatriere prin antreprenoriat! Pași se fac deci…

Cum se construiește un drum de succes, odată ce te-ai hotărât că succesul va fi în exil, și dacă ți-l dorești cu tot dinadinsul, depășind bariera simplei supraviețuiri?

Drumul meu profesional a început în România ca asistent universitar și apoi lector la Universitatea Politehnică din București și a continuat în Japonia, unde mi-am luat doctoratul în Știința și Ingineria Materialelor, cu o specializare în Nanotehnologie. M-am mișcat deci într-un spațiu în care am căpătat o altă înțelegere a adevăratelor valori personale și profesionale ce ne definesc și ne ajuta să creștem valoarea prin ceea ce facem și să contribuim la avansarea științei și a societății, în general. Nimic nu este ușor în viaţă și nu cunosc pe nimeni care să fi ajuns la un nivel înalt profesional fără să fi avut bariere de depășit. Știți vorba: „Ce nu te doboară te face mai puternic“.

Vorbiți-ne, vă rog, despre invențiile dumneavoastră.

Bineînțeles că cea mai importantă pentru mine este prima invenție, cea care introduce o nouă arhitectură în structura celulelor fotovoltaice, care m-a și format ca inventator. Noua arhitectură 3D generează de 2-3 ori mai multă putere decât o celulă cu suprafață plană. Vedeți, trebuie să existe un mecanism de gândire care se formează în momentul în care ești expus la un mediu de tip „think tank“, implementat în mai toate universitățile mari. La UC Davis se încurajează protejarea proprietății intelectuale în universitate, pentru că de aici, din cercetare, apar cele mai multe invenții în tehnologie. Asta aş vrea să implementez și eu în România, la nivel național în toate universitățile, un program „think tank“ care să fie adaptat condițiilor locale financiare și de piață din Europa.

Ce măsuri strategice credeți că sunt necesare în România în domeniul educației și cercetării?

Eu cred foarte mult în România și în potențialul ei uman. Mă refer în primul rând la tineri, pentru că ei sunt cei care au cel mai mare potențial. Însă nu există speranță, speranța tinerilor că după terminarea facultății au posibilitatea să obțină locuri de muncă bune, cu un salariu bun și un nivel de trai mai bun. Speranța este cea mai puternică forță motrice care poate motiva un tânăr pentru a realiza ceva în viaţă. Un alt aspect este inovația. La UC Davis, studenții la doctorat sunt încurajați să aplice pentru patent, acesta fiind și un exercițiu academic. Ce altă validare a noutății în cercetare exista, mai bună decât o aplicație de patent? Se știe că cercetarea necesită fonduri pentru a produce inovație, iar inovația produce fonduri pentru cercetare. Deci banii circulă și se înmulțesc, se creează locuri de muncă, se plătesc taxe, care la rândul lor sunt reinvestite în cercetare ș.a.m.d.

Care este calitatea cea mai de preț din domeniul Educației și Cercetării care s-a pierdut în România? Pe ce anume ați pune accent? Dacă ar fi să predați în România, ce ați importa din experienţele dumneavoastră din Japonia și SUA?

Atât educația, cât și cercetarea trebuie supuse unui makeover total. În România calitatea studenților este foarte scăzută, iar cercetarea românească nu este competitivă la nivel european. Cred că motivul principal este faptul că nu se mai face cercetare aşa cum se făcea înainte, când aveai bani alocați și cercetarea se făcea pe banii statului. Mai există și acum bani alocați la nivel național pentru cercetare, însă nu aşa de mulţi ca înainte. Acum este competiție. De câțiva ani, atât în State, cât și în Europa, am observat o schimbare importantă în cerințele impuse de agențiile care finanțează cercetarea, și anume: se caută și se finanțează proiecte doar dacă există o piață pentru produsul sau tehnologia respectivă. Deci dacă ar fi să predau în România, aş pune accentul pe sinergia dintre educație și cercetare, pentru a forma cercetători competitivi pe plan mondial.

Care sunt realizările Academiei de Arte și Științe Româno-Americane care ar trebui să fie mai bine promovate și cunoscute în România?

Avem multe realizări în ultimul timp în publicații, deoarece am actualizat sistemul de editare și publicare a cărților prin Editura ARA Publisher, iar tipografia din America furnizează cărțile prin librăriile internaționale online, cum este Amazon, atât în print, cât și în format electronic Kindle. De asemenea, avem multe evenimente organizate de noi sau în parteneriat cu alte Academii din România și din străinătate, ceea ce ne aduce o expunere importantă în mediul academic. Suntem deschiși în continuare la colaborări pentru a găsi cele mai bune căi de promovare ale realizărilor românești în lume. Putem fi contactați prin e-mail la info@AmericanRomanianAcademy.org, pentru a iniția discuții.

Care sunt planurile Academiei ARA, mai ales acum, când SUA au un nou președinte și se pregătesc de reconfigurarea sau reconfirmarea politicii externe?

Academia ARA, fiind o instituție academică nonprofit, are activități care susțin promovarea și diseminarea realizărilor românești în lume și nu se implică în politică. Asta nu înseamnă că nu suntem afectați de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Avem planuri mari de dezvoltare, care implică crearea unor platforme de discuții cu forurile superioare din România. Primul forum creat anul trecut este ARA Scientific Forum, care vrea să-și contribuie la conducerea academică din România. Diaspora română și Statele Unite ale Americii pot contribui la realizarea unui parteneriat productiv de lungă durată, pe teme de preocupare științifică la nivel mondial, în beneficiul tuturor oamenilor. Aceste activități sunt organizate în comun de ARA și alte organizații academice și de cercetare din întreaga lume. Vă invit la Universitatea din Pitești, în perioada 26-29 iulie 2017, unde se va desfășura cel de-al 41-lea Congres ARA.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Simona Popescu 220 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.