Serbările Naţionale dedicate memoriei lui Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 150 de ani, au aduna mii de oameni, duminică 11 septembrie 2022, la Țebea.
„Crăișorul munților” …părăsit de toată lumea
Din mulțimea strânsă în jurul cimitirului unde se află locul de veci al lui Avram Iancu și Gorunul lui Horea, s-au putut auzi huiduieli, aplauze, lozinci politice și naționaliste, însă momentele de tensiune – create în special de membrii unor partide politice, dar obișnuite la fiecare ediție a serbărilor de la Țebea – au fost depășite fără incidente notabile.
Manifestările comemorative au început la biserica din cimitirul de la Țebea, cu Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de înalți prelați, urmată de o slujbă de pomenire a lui Avram Iancu și depunerea de coroane de flori la mormântul acestuia.
La ceremonii au fost prezenți Nicolae Ciucă, premierul României, Lucian Bode, ministrul de Interne, ministrul Agriculturii, Petre Daea, președintele ANAF, Lucian Heiuș, parlamentari de la diverse partide politice, lideri județeni și locali din cadrul administrațiilor publice.
După ceremonialul depunerii coroanelor de flori a urmat o defilare a gărzii de onoare, iar după amiază, pe scena în aer liber de la Țebea, au urcat nume importante ale folclorului românesc.
În acest an, Serbările Naţionale de la Țebea au fost programate pe parcursul a două zile, sâmbătă fiind oficiată slujba de sfințire noii picturi din biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, situată în cimitirul din localitate.
Slujba de sfințire a fost condusă de mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, alături de care s-au aflat episcopul Devei și Hunedoarei, Nestor, episcopul Covasnei și Harghitei, Andrei, episcopul Severinului și Strehaiei, Nicodim și episcopul român al Ungariei, Siluan.
Avram Iancu s-a născut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, într-o familie de moți înstăriți. De profesie avocat, Avram Iancu a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai și 15-23 septembrie 1848 și conducătorul cetelor înarmate de țărani și de mineri din Munții Apuseni, în rândurile cărora și-a câștigat o mare popularitate. Avram Iancu s-a stins din viață la 10 septembrie 1872 la Baia de Criș și a fost îngropat la Țebea, lângă Gorunul lui Horea.
Mai curand Gorunul sec Ciuca la felul in care s-a prezentat.
He, bancuri opentru proști,, Gorunul lui porecltu Horea trebuie să aibe vre-o 350 ani,. iar acolo nu ai nici un pom de această vârstă,.Pe urmă să te aduni acolo din toate măciucile, spre a plânge un alcoolic notoriu, un ratat, scuipat de insăși nealui, familia lui,..E prea românesc,.Plus unii se și inghesuie, se vor mai peste alții la pupat moaște de bețiv mort eroic in șanț..
@ Marele Urs….Aici nu ai dreptate, betiv, nebetiv, prabusit mintal sau nu, Avram Iancu este un simbol national veritabil al romanilor….Asa cum este si Nicolae Ceausescu, ala care te lasa doar 2 ore la TV. Azi am 8 buc. TV si ma uit la ele mai putin de 2 ore pe zi.
Trupa condusă de maiorul Hatvani a pornit spre Abrud din oraşul Brad, judeţul Hunedoara, în dimineaţa zilei de 6 mai 1849, la ora 4 dimineaţa.
În jurul orelor 22-23 ale zilei de 6 mai, armata ungară intră în Abrud fără a întâmpina opoziţie din partea românilor. Au fost capturaţi atunci mai multi prefecţi.
In ziua de 7 mai 1849 Avram Iancu începe să îşi concentreze lăncierii la Câmpeni.
Pe data de 8 mai 1849 a început prima bătălie de la Abrud.
Armata maghiară s-a trezit astfel complet împresurată şi închisă în Abrud.
La ora 4 dimineaţa, în ziua de 10 mai 1849, pe o ceaţă groasă, a început retragerea maghiarilor din Abrud. Trăgătorii lor înaintaţi nu au fost anunţaţi de această acţiune, fiind sacrificaţi pentru a acoperi fuga lui Hatvani…
O, da, acesta a fost Avram Iancu!
Curtea imperială austriacă în loc să fie recunoscătoare lui Avram Iancu că a apărat coroana habsburgică în vremuri grele l-au închis pe Crăişorul Munţilor, l-au bătut jandarmii nemţi şi apoi l-au făcut „nebun”.
Curtea de la Viena l-a urât pe Avram Iancu pentru că acesta a fost recunoscut general şi „împăratul românilor” de către comandantul ţarist Luders, care a intrat în Ardeal în urma înţelegerii dintre ruşi şi austrieci de la Varşovia.
Austriecii erau înspăimântaţi de o „frăţie ortodoxă” de arme între românii ardeleni şi trupele ruse. Austriecii îl opresc pe Avram Iancu şi Axente Sever pe drumul spre Alba-Iulia şi nu-l lasă să se întâlnească cu generalul Luders, în august 1849. Avram Iancu se întoarce mâhnit în Apuseni, realizând că austriecii nu le vor acorda drepturi naţionale românilor şi nu le vor da pădurile moţilor, care şi-au vărsat sângele pentru Curtea imperială de la Viena.
Pentru Avram Iancu a fost o dezamagire cumplita asa ca unul care se declara „marele urs” nu poate intelege.
@ axon ..Bine bre.. Dar tocmai pe el ?? Doar erau și alte personaje care au mai realizat ceva in 848-49, valahe, căci român atunci incă nu exista.. Tocmai acest bandit care jefuia conace, acest nimeni in drum e de erou național ?? Poate pentru că era de fapt contra exclusiv a ungurilor, contra unei revoluții in care nu a realizat care pot fi interesele lui și ale celor ca el. A fost un bețiv descreierat..Tocmai bun de erou național..la românii de azi..De atunci nu, in niciun caz.
Atâta timp cât a luptat cu și pemtru ai săi a fostai presus de oricine, altfel nu l-ar fi urmat mii de oameni;decăderea lui omenească a venit după multe lovituri atunci când-după cum însuși spunea(conștient de propria decădere măcinat poate de remușcări)a devenit, „umbra lui Iancu”,hăituit și amenințat probabil de cei care nu puteau să-i ierte faptul că le-a zguduit lumea și privilegiile;a rămas însă acolo,nu s-a dus să se pună la adăpost deși ar fi putut „să se ajungă”,se știe,i s-au oferit posturi și onoruri,dar ce să facă el cu onorurile celor care l-au mințit…el „n-a luptat pentru jucării”,tinichele și onoruri,iar când a văzut că jertfa și credința sunt disprețuite,minciuna și nedreptatea dându-și mâinile pentru a reface aceeași lume strămbă,i-a întors spatele în felul lui,trăindu-și tragedia până la capăt
..
Numele de ROMANIA pentru tărâmul NOSTRU nord-dunărean există (atestat documentar) de la anul 323 AD. (Auxențiu de Durostorum). După aceea, țările noastre feudale s-au numit Romaniile cele Populare. Iar mai apoi, Țara Românească și Țările Române . Iar de la 1859 ne-am numit, din nou, și reintregit, ROMÂNIA.
Numele de ROMÂN și de ROMANIA pentru tărâmul NOSTRU nord-dunărean există (atestat documentar) de la anul 323 AD. (Auxențiu de Durostorum). După aceea, țările noastre feudale s-au numit Romaniile cele Populare. Iar mai apoi, Țara Românească și Țările Române . Iar de la 1859 ne-am numit, din nou, și reintregit, ROMÂNIA.