„Şi ieri a fost azi”, artişti români la Frankfurt

Promiteam cu câteva zile în urmă că vom reveni asupra expoziţiei de artă contemporană românească, Şi ieri a fost azi, organizată în cadrul Zilelor Culturii Române la Frankfurt şi găzduită, până în 12 iulie, de Ausstellungs Halle, un spaţiu expoziţional foarte potrivit pentru arta zilelor noastre, aflat în cartierul muzeelor.

Curatorul evenimentului, criticul Erwin Kessler, a operat o selecţie de 30 de lucrări din colecţia unui iubitor al artei ultimilor 20 de ani, Daniel Ştefănică.

Unul dintre colecţionarii importanţi ai momentului, Daniel Ştefănică posedă peste 200 de opere de pictură şi sculptură contemporană, semnate exclusiv de artişti în viaţă care, deşi consacraţi, nu au devenit încă “monştri sacri” ai domeniului, fiind şi unul dintre puţinii care îşi asumă riscul descoperirii de noi talente.

Ioana Ursa

„Ştefanică colecţionează la risc, pe cont propriu, căutând să vadă, cu lupa artei, ce e de făcut cu timpul şi cu locul acesta. În anii în care pictura, îndeosebi aceea figurativă, ieşise din atenţie, Ştefănică colecţiona pictură figurativă, cu spirit incisiv, nu neapărat politică, dar oricum, deloc «corectă», mereu capabilă să îi spună lui însuşi povestea vremii sale. Ulterior, acelaşi Ştefănică începe să colecţioneze – tot în pictură – momente de derută, de obscuritate, de incomprehensibil”, afirma Erwin Kessler.

Selecţia de la Frankfurt a oferit publicului mai puţin familiarizat cu arta românească contemporană un semnificativ “puzzle”, care, odată privit cu atenţie, construieşte un tablou complex al direcţiilor abordate de artiştii zilelor noastre.

Bogdan Vlăduţă

Există, desigur, o seamă de caracteristici comune ce pot fi decelate în spatele extraordinarei diversităţi de stiluri şi de tehnici, constante spirituale generate de raportarea autorilor la societatea în care trăiesc. Descoperi, uneori unde nu te-ai aştepta, comentariul social implicit, reflecţia politică sau cea filosofică aplicate contemporaneităţii, noile “pattern-uri” care ne ritmează existenţa, cum ar fi reclama, aplecarea către sex, patima pentru gadgeturi a unei anumite părţi a societăţii, dar şi sfâşierea interioară şi întoarcerea către eterna spiritualitate tradiţională sau artistică.

Descoperim pe simeză nume cunoscute şi apreciate, artişti care au expus de multe ori în ţară şi în afara ei, autori ale căror opere au stârnit interesul colecţionarilor sau galeriştilor în licitaţiile de artă.

Ecaterina Vrana

Vizitatorul poate descoperi neliniştea existenţială, transpusă într-o elitistă abordare psihologică, în Tango de Ioana Ursa, subsumat celebrei akedia, acea tristeţe după cele lumeşti ale monahilor de la începutul creştinismului.

Rămânând cumva în acelaşi registru, privirile sunt captate de compoziţia Simonei Vilău, un peisaj de mari dimensiuni, în care un balon minuscul prin comparaţie pare pierdut într-un loc de nicăieri, creând o tensiune interioară difuză, sau de Singur în noapte de Ecaterina Vrana, stranie combinaţie de angoasă şi umor, caracteristică, de altfel, artistei.

Nicolae Comănescu

Biserica din Ciucea, de Gheorghe Ilea, este şi ea o reflecţie asupra trecerii timpului, asupra drumului către sfârşit. Tuşele viguroase compun registrele picturii bisericeşti, şterse de vitregia vremurilor şi de nepăsarea oamenilor, într-un fel de memento spiritual şi cultural, din care tristeţea şi nostalgia nu lipsesc.

Şi tot asupra dispariţiei şi eternităţii se apleacă şi Bogdan Vlăduţă în He bird’s tree, cu simfonia de culori întunecate, iradiind însă o stranie luminozitate, cu simbolistica transparentă a morţii şi a vieţii care îşi schimbă reciproc registrele, într-o curgere din care gândirea creştină şi rapelul la credinţele ancestrale nu lipsesc.

Mult mai direct şi declarat conectaţi la cotidian, un alt grup de artişti decupează imagini din realitate pe care le învestesc cu funcţia de simboluri.

Andras Szabo

Este cazul lui Andreas Szabo, cu Bodies Scratched Plastic, cu aglomerarea de vehicule ale căror detalii fascinează prin diversitatea şi rapelul la lumea însufleţită, într-o ambianţă bizară, ireală, construită cu mijloace hiperrealiste.

Nicolae Comănescu, artistul care îşi populează peisajele cu resturi de uzine, cu fragmente urbane părăsite, construite, la propriu, din praf, este prezent în expoziţia de la Frankfurt cu trei lucrări, două emblematice pentru afirmaţia anterioară: Dust 2.0 şi DNA. Moara lui Assan. Privire din Interior din Exterior.

Admirând compoziţia Codruţei Cernea

Comentariul acid asupra lumii noastre transpare din creaţiile unui artist apreciat şi controversat în egală măsură, Tara von Neudorf, în cazul de faţă mai ales în Engelthal Calling, peisajul lunar al satului părăsit (care a făcut, de altfel, şi subiectul unui film documentar). Este una dintre modalităţile folosite de artist pentru a incita privitorul la descoperirea unor simboluri, la citirea lor care este întotdeauna la el una duală.

Florin Tudor & Mona Vatamanu

Desigur, creaţia contemporană îşi asumă şi domenii ale artelor vizuale ce nu aparţin, în mod necesar, artelor plastice. Cele mai frecvente sunt cinema-ul şi publicitatea. Este cazul mai ales al Codruţei Cernea, care recurge la imaginea cinematografică pe care o “înnobilează” prin pictură. Inclus în proiectul Suspended Moments, cadrul din Oglinda lui Tarkovski surprinde personajul într-un peisaj, ambele redate cu fidelitate, dar degajând un sentiment de tensiune, de gol, de abandon.

Gheorghe Ilea

Oarecum înrudit, cel puţin ca stare de spirit, întâmpină privitorul peisajul alegoric semnat de Roman Tolici – 3 octombrie (Germania) – o secvenţă de realitate încremenită într-un calm şi o lipsă de temporalitate ce îi conferă generalitate.

De pe un panou “izbucneşte”, în culori contrastante, o “coridă” imaginată de Dumitru Gorzo, în limbajul contaminat de publicitate, cu sugestii care amintesc privitorului familiarizat cu arta sa şi interesul pentru arta erotică.

Dumitru Gorzo

Văratică, lucrarea Happy Holland a Angelei Bontaş, dincolo de aspectul amintind de publicitate, recurge la limbajul desenelor pentru copii, în construirea unui “peisaj” artificial, o alternativă la cenuşiul existenţei cotidiene.

Nu putem omite nici For Business, de Florin Ciulache, o hartă văzută în perspectivă plonjantă, pe care se află delimitate zonele de afaceri cu datele lor esenţiale, înlocuind perspectiva geografică asupra globului.

Angela Bontas

Şi mai sunt la Frankfurt lucrări semnate de Mona Vatamanau & Florin Tudor, marcând momente importante din istoria recentă, un Templu industrial şi un Semn Arheologic, imaginate de Gili Mocanu, cu inconfundabilul său desen epurat, compoziţii remarcabile de Răzvan Boar, Anca Mureşan, Traian Boldea, Ciprian Paleologu, Ştefan Ungureanu.

Selecţia de lucrări, realizată de curatorul Erwin Kessler, reuşeşte să ofere o imagine de ansamblu asupra picturii româneşti din ultimele două decenii, demers bine venit nu numai pentru iubitorii de artă din străinătate, dar şi pentru cei din ţară.