După 1991, în Rusia s-a putut spune că Gorbaciov era omul americanilor și multă lume a crezut. Era o explicație a schimbărilor ușor de înțeles. Nimic mai complex n-ar fi putut fi înțeles, fiindcă societatea sovietică fusese infantilizată în baza unor explicații super-simplificate și tocmai de aceea false.
După 2016, în SUA s-a putut spune că noul președinte american era omul rușilor și multă lume a crezut.
Cum? Și cetățenii SUA erau infantilizați? Da. În bună parte, degradarea discernământului era similară.
După Primul Război Mondial, în lumea largă s-a petrecut o generală trădare a iluminismului. Vechea preocupare pentru luminarea minților a devenit inversul ei: mințile continuau să fie educate, dar educația devenea zi de zi ceva tot mai ruptă de simțul sufletesc al adevărului. Acest vechi cult al inimii a fost înlocuit peste tot cu un cult al intelectualului abstractizant care, se știe, poate demonstra sofistic orice.
Acum, numim vremea în care ne aflăm epoca post-adevăr. Conștientizăm, așadar (dar o facem triumfal, nu tragic), că am pierdut simțul adevărului.
Ne mândrim cu acest rezultat, căci, chipurile, ce e adevărul? O fantasmă!
Discernământul nostru nu mai trece dincolo de utilitar. Și dacă pare util să negăm evidențe, cu atât mai bine…
Aici, în România, negăm – cu sprijinul UE – că am avea o Justiție coruptă. Ne e util să negăm evidențele acestui fapt ca să reglăm mici jocuri politice. Nouă.
Lor le e utilă negarea ca să protejeze interese globaliste.
Ni se pare mai important interesul politic decât adevărul din societate.
Care adevăr? Pe cine mai poate însufleți adevărul? Nu ne mai mișcă inima decât interesul imediat. Care poate fi susținut cu scenarii intelectualiste (sofistice), după cum bate vântul celor ce ni se par mai utile azi decât ieri.
Nu mai avem ce face? Nu de azi pe mâine.
Restaurarea unei educații care să atingă și inimile (cu enigmaticul lor simț al adevărului) are a fi o treabă grea și de lungă durată. Nu a început, deocamdată, nicăieri în lume. Nu conștientizăm boala sufletească în care ne aflăm.
Judecând doar cu sofisme intelectualiste, niciodată nu vom avea șansa de a ne mai înțelege inimile. Ele strigă – în pustiul lor – împotriva post-adevărului. Ele viețuiesc dorul după o vreme în care adevărul să nu mai fie o victimă a intelectului rupt de realitățile sufletești pozitive. Strigă împotriva reducerii sufletescului la impulsurile emoțiilor negative (ură, resentimente, dispreț etc.)
Constanta vremurilor și a lumii este schimbarea, infantilizarea cetățenilor din Rusia și SUA printr-o educație programată este o prostie, programată de cine?! De alți oameni care se cred adulți?! Restaurarea educației în epoca post adevăr este valabilă numai atunci când a fost vreodată instaurată educația pro adevăr a marilor mase de oameni, adică acea educație care nu s-a sprodus niciodată până acum de la nașterea civiliției umane de la Sumer încoace. De-a lungul vremurilor conducători infantili și fără discernământ(probabil se credeau și nemuritori) au inventat chestii abstracte pt a ține sub control marile mase de oameni, chestii ca dumnezei, zei, națiuni, curente de gândire ca iluminismul, etc; care cu trecerea timpului au devenit perisabile și uitate în ultimă instanță. La fel se va întâmpla și cu creștinismul, islamismul, religii monoteiste care au luat locul religiilor politeiste devenite și ele demodate și perisate. Acum prin promovarea globalismului se încearcă același lucru de până acum, globalismul a început odată cu inventarea creștinismului în anul 325 e.n.,și anume aducerea tuturor popoarelor europene sub același d-zeu, împărat sau stat unic cu multe vărsări de sânge în evul mediu și mai ales în epoca modernă industrială. Cele mai bune metode de propagandă și promovare a globalismului sunt serialele „Star Trek” și „Star Wars”, filme sf care propun maselor un nou vis, colonizarea altor lumi sau evadarea de pe această rocă planetară(Terra) spre alte planete extravagante și spectaculoase. Filmul Avatar este o mostră de mare ingeniozitate în acest sens. D-nule Buduca nu mai tânjiți după un trecut iluzoriu, mai bine după un viitor la fel de iluzoriu dar mai interesant.