Spectacolele lumii la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi-a tras cortina. Timp de 10 zile, întreg Sibiul a devenit o imensă scenă de teatru. Scenele din Piaţa Mare, ferestrele, faţada, pavajul au compus o pluralitate de itinerare posibile ce a solicitat atenţie, concentrare, inteligenţă, îndrăzneală, reflecţie, colocvialitate şi convivialitate.

Cei 20 de ani ai Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, sub bagheta magicianului Constantin Chiriac, înseamnă şi două decenii de impresionante realizări scenice. Un festival care s-a constituit ca o poveste, care a început cu trei ţări şi opt spectacole ajungând la 350 de evenimente din 70 de ţări ale lumii şi peste 2.500 de artişti, în 66 de locaţii de joc. Iată cum un teatru care la 1788 avea loji din lemn de trandafir şi un săptămânal teatral în limba germană se uneşte printr-o punte peste timp cu Festivalul care a adus Excelenţa la Sibiu.

Trambulina, în care artiştii de circ aduc un spectacol de acrobaţie şi jonglerii

În seara festivă de la închidere, din 15 iunie 2013, au fost acordate “Diplome de Excelenţă” unor personalităţi culturale şi din lumea business-ului, care au contribuit de-a lungul timpului la susţinerea acestui Festival, punând Sibiul pe harta culturală a lumii. Printre ei, Sir Jonathan Mills, directorul Festivalului Internaţional de la Edinburgh, venit special pentru acest eveniment, Pawel Potoroczyn, directorul “Institului Adam Mickiewicz”, Eugenio Barba, Dragoş Buhagiar, Vasile Şirli, Ofelia Popii… şi celor care au făcut minuni în culise.

Sibiul, oraşul cu stele

Secvenţă din Continuu, coregrafia Sasha Waltz

Doi amfitrioni a avut ceremonia de sâmbătă seară: Constantin Chiriac şi Primarul oraşului Sibiu, Klaus Johannis, la inaugurarea “Aleii celebrităţilor”, ce leagă trecutul de viitor, cuprinsă între Sala “Thalia”, unde a luat fiinţă primul teatru din Sibiu, şi spaţiul pe care se va construi noul Teatru “Radu Stanca”. “Inaugurăm azi cucerirea cetăţii Sibiu de către artişti. Astăzi, şase mari nume ale teatrului primesc câte o stea”, spunea Constantin Chiriac. Aleea Celebrităţilor, inspirată din “The Walk of Fame” de la Hollywood, a fost inaugurată cu regizorul Eugenio Barba. Personalitate unică a teatrului european, Eugenio Barba a primit o stea pe “Aleea Celebrităţilor” pentru unicitatea creaţiei sale, pentru ridicarea cercetării la rang de artă, pentru crearea “International School of Theatre Anthropology” şi “Odin Theatr”.

Ofelia Popii şi Ilie Gheorghe în celebrul Faust

Un reper al Teatrului Mondial, conducătoarea “Thèâtre du Soleil” din Paris, Ariane Mnouchkine, a primit această stea pentru fenomenul comunitar unic creat în domeniul teatrului şi al filmului şi pentru excelenţa în dialogul între artişti şi culturi. Din partea Arianei Mnouchkine a participat la ceremonie Jean Jacques Lemetre.

Pedalând spre cer, cu îngeri şi muzicieni

Silviu Purcărete a fost ovaţionat îndelung de sibieni, în special de actori, în momentul în care i-a fost pronunţat numele. Regizor de teatru, operă şi film, director al Teatrului “Bulandra”, Director al “Centrului Dramatic Naţional” din Limoges, Fondatorul şcolii de teatru din Limoges – Franţa, Silviu Purcărete a primit o stea pe “Aleea Celebrităţilor” pentru marile creaţii făcute la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Naţional din Sibiu, la Teatrul “Katona Jozef” din Budapesta, “Royal Shakespeare Company”, “Scottish Opera”, “Nottingham Playhouse”, “Bonn Opera”, “Wienner Staatsoper” şi pentru triumful înregistrat cu creaţiile sale la Festivalurile de la Edinburgh, Tokio, Melbourne, Avignon, Wienner Fest Wochen, Montreal, Glasgow, Sibiu.

Ritmurile caraibeene din Guadelupa

Alături de el, jovialul Declan Donnellan, fondatorul, împreună cu Nick Ormerod, al “Cheek by Jowl”, director asociat al Teatrului Naţional din Londra, invitat de Claudio Abbado să facă “Falstaff” la Salzburg, de Lev Dodin la “Maly Drama Theater”, de Peter Brook la “Bouffes du Nord”, de “Cehov Festival” la Moscova, a ajuns în această galerie pentru excelenţa creaţiei sale şi pentru dialogul pe care l-a impus între artiştii culturilor europene.

Odiseea, cu imagini pline de forţă, cu jocuri de lumini şi artificii

George Banu, Preşedinte de onoare al “Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru”, Director Artistic al “Academiei Experimentale de Teatru” de la Paris, Preşedinte al “Premiului Europa pentru Teatru”, Secretar General al “Uniunii Teatrelor Europene”, academician şi profesor universitar la Sorbona, a primit steaua de pe Aleea Celebrităţilor pentru contribuţia remarcabilă la dezvoltarea teatrului european, în ultimii 40 de ani, a cercetării teatrale, a festivalurilor şi evenimentelor culturale, a academismului în Europa şi în lume.

Majoretele şi Fanfara Brass Band&Gracja

O legendă a teatrului japonez, mai popular decât împăratul însuşi, care l-a declarat bun naţional, Nakamura Kanzaburo al XVII-lea, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru măiestria sa inegalabilă de artist şi pentru dialogul pe care l-a realizat cu alte culturi. În numele familiei Nakamura Kanzaburo, a participat la ceremonie Kushida Kazuyoshi.

Trupele de stradă au invadat Sibiul

Inimi de îngeri au invadat cerul Sibiului

“Odiseea” lui Homer a fost punctul de pornire al unei producţii de la “Theater Titanick” din Germania, în care regizorul Frank Heuel s-a încumetat să monteze o versiune a unei opere clasice, asemenea unui erou care se rătăceşte în propria sa lume bizară, ducând bătălii atât cu zeii, etalându-şi imagini pline de forţă şi ironie, într-un spectacol despre prezent şi Antichitate, cu jocuri de lumini, artificii ce au animat Piaţa Mare din Sibiu.

Dansul zmeilor porneşte de la basmele româneşti în care fiinţele fantastice coexistă

În ultima seară a Festivalului, din cer au coborât “Angels Hearts”, într-o nuntă între doi îndrăgostiţi care dansează şi zboară împreună, alături de nuntaşi. Publicul a fost martor la această nuntă fabuloasă.

Călăreţii, într-o demonstraţie de echitaţie

Un alt spectacol cu îngeri şi muzicieni, intitulat “Pedalând spre cer”, cu un melanj de imagini cinematografice, cântece şi dansuri într-un fulminant spectacol aerian, a oferit o dimensiune inedită, în interpretarea celor de la “Theater Tol” din Belgia. Publicul s-a întâlnit cu “Cupidonii” frumoşi, statuari, care le-au săgetat inimile, dar şi cu “Călăreţii” francezi, de un comic nebun, cu “Forţosul” din Marea Britanie ce s-a întrecut în momente comice, cu “Micul Circ” din Catalunia, care a încercat să binedispună printr-o paradă interactivă pe ritmuri muzicale, cu gaşca de “Bunicuţe” austriece, cu pălărioare şi umbreluţe, care s-au apucat să încalce regulile, dar şi cu povestrea-vârtej a celor trei femei aflate în căutarea acelei scântei care să le lumineze vieţile, din “Blonda, Bruneta şi Şatena”, din Olanda şi Belgia.

Marşul picioroangelor din Merchtem

Impresionantă, combinaţia de jonglerii şi figuri acrobatice, acrobaţiile la maxi-trambulină, la limita infinitului cerului, a tumbelor prin aer din ”Misiune periculoasă”. La fel de seducător şi “Marşul picioroangelor şi Fanfara regală” din Merchtem, cu stegari cu tălpici de lemn, ce au răspândit pe străzile din Sibiu buchete imense de flori, aducând cu ei lumea nebunească a carnavalului. Frumuseţe, culoare, un melanj dintre muzica latină şi cea caraibeană, o muzică inedită interpretată la tobe, trompete şi instrumente de vânt tradiţionale, în ritmuri de Caraibe, a adus pe pietonala Nicolae Bălcescu “Caraibbean Rhytms”.

Wegenstreits Guest, nebunii de legat, îmbrăcaţi în frac şi cocoţaţi pe picioroange. Foto Dragoş Dumitru

În “Dansul zmeilor şi al dragonilor” s-au întâlnit mai multe lumi. Pornind de la basmele româneşti, trupele “Crispus” şi “Cobzality” au construit un univers în care fiinţele fantastice coexistă alături de zmei, balauri, Feţi Frumoşi, dar şi Ilene Cosânzene.

De la mic la mare, spectatorii au cântat alături de “Fanfara veselă” cele mai năstruşnice fragmente muzicale, de la serenade la cântece de leagăn pentru cei mici. Lumea a dansat şi a cântat alături de “Orchestra veselă” din Vejano, Italia, sau s-a alăturat graţioaselor majorete poloneze de la “Brass Band&Gracja”. Să nu uităm nici de “Nebunii de legat”, îmbrăcaţi în frac şi cocoţaţi pe picioroange, care au însufleţit publicul, dar nici de jonglerii de la şase metri înălţime, cu corpurile în echilibru într-o îmbinare minunată de măiestrie de înaltă clasă în arta jongleriei şi o parodie la adresa Austriei, din “Există Alpi în Viena?”.

Cetăţile teatrului

Cupidonii, frumoşi, statuari, săgetează inimile bărbaţilor şi ale femeilor. Foto Dragoş Dumitru

Timp de 10 zile, Sibiul a îmbrăţişat publicul cu căldură şi cu dragoste, prin excelente spectacole de teatru şi dans.

Au fost spectacole remarcabile, precum “Divina Commedia” de Dante Aligheri, o creaţie a companiei din Lituania, “Meno Fortas Teatr”, a cărei regie este semnată de celebrul Eimuntas Nekrosius, ce face parte din elita creatorilor europeni, care a prezentat o lume ce fascinează prin teatralitatea focalizată pe imaginea plină de poezie. Autorul spectacolului transformă călătoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu şi Paradis într-o căutare a frumoasei Beatrice, într-o redescoperire a iubirii.

Blonda, bruneta, şatena în care publicul a surprins trei femei captive, însoţite de muzică live. Foto Paul Băilă

“Trei surori” de Cehov, în regia lui Lev Erenburg, spectacol al “Teatrului Nebolşoi” din Sankt Petersburg, a trezit aplauze la scenă deschisă. Prima parte este presărată cu un umor fin, făcându-te să râzi cu poftă, iar cea de a doua, prin distrugerea oricărei speranţe, este zguduitoare. Regizorul nu a folosit clişee, ci a prezentat personajele cunoscute dintr-o perspectivă complet nouă, reliefând durerea fiecăruia, tristeţea emoţionantă fiind împletită cu un fel de suferinţă fizică. Un spectacol despre imposibil, despre irealizabil, o poveste tăioasă şi crudă. Dragostea este resimţită peste tot, dragostea pasională, aşa cum e văzută la “Nebolşoi Drama Teatr”.

Există Alpi în Viena, o îmbinare în arta jongleriei. Foto Paul Băilă

“Ubu Rege”, după Alfred Jarry, în regia celebrului Declan Donnellan, a trezit admiraţia publicului avizat.

Spectatorii au aplaudat producţia “Reunificarea celor două Corei”, o creaţie a lui Joël Pommerat, producţie a “Odéon-Théâtre of Europe” şi a Companiei “Louis Brouillard”. Spectacolul comprimă douăzeci de momente dramatice cu dimensiuni atât de diverse pe cât este atmosfera pe care o induc: un „mozaic” de „povestiri”. Într-una din imaginile sale, Pommerat sugerează o suburbie specifică secolului XXI, plasând câţiva invitaţi la un bal la marginea unui teritoriu bizar pentru a oferi o ocazie de a recunoaşte situaţiile ciudate.

Iluzii grafice pictate cu foc pe cer. Foto Paul Băilă

De remarcat, şi propunerea Teatrului din Wroclaw din Polonia, “O piesă despre Mamă şi Patrie”, realizată de un alt mare regizor al secolului nostru, Jan Klata. Un spectacol cu muzică şi dans, plin de viaţă, dar şi de amar, grotesc şi lirism, în interpretarea extraodinară a actorilor de la “Polski Teatr”.

În ritmul tobelor, sub comanda spaniolului Edison Aguilar. Foto Paul Băilă

“Nunta” după Cehov, în regia lui Vladimir Pankov, s-a dovedit a fi o producţie modernă, superbă, care îndeplineşte standarde europene de prim rang, în interpretarea tinerilor actori ai “Teatrului Academic” din Minsk. Acţiunea este în continuă mişcare, iar spectacolul a degajat amuzament şi ironie.

Hugo de Greef şi Bernard Faivre d’Arcier, în timpul unei conferinţe. Foto Sebastian Marcovici

“Scene din viaţa insectelor”, de Karel&Josef Capek, o fabulă contemporană cu gângănii, văzute prin ochii tulburi ai unui vagabond, lasă să se întrezărească toată panoplia sufletului omenesc.

Două seri la rând a fost programat un alt spectacol de Cehov, cu mare audienţă la public, “Pescăruşul”, în regia lui Yuryi Kordonskyi, în interpretarea actorilor de la “Teatrul German de Stat” din Timişoara, în care scenografia semnată de Dragoş Buhagiar plasează personajele, în sens literal, în centrul atenţiei, într-un spaţiu rectangular înconjurat de scaune şi alte piese de mobilier.

Ritm, muzică şi culoare, cu Paco Peha. Foto Sebastian Marcovici

Un spectacol-eveniment al japonezilor, care au încântat şi de această dată Sibiul, a fost “Albina” de la “Tokyo Metropolitan”. Scrisă de Hideki Noda şi Colin Teevan, după o povestire de Yasutaka Tsutsui. La fel de impresionant şi “Dojoji”, în regia lui Masahiro Yasuda, jucată în două stiluri tradiţionale, “no” şi “kabuki”. De o mare puritate şi frumuseţe, un alt spectacol japonez, intitulat “Pierdut în freamătul florilor de cireş”, vorbeşte despre singurătate şi dragoste, în regia lui Tsunetoshi Hirowatari.

“Yoshitsune şi cei o mie de cireşi”, o poveste mişcătoare de dragoste, a lui Shizuka, cântată de naratorul gidayu, se desprinde ca o poveste despre loaialitate până la moarte.

George Banu într-una din conferinţele coordonate la Sibiu. Foto Maria Ştefănescu

Spectacolele regizorilor români au fost primite la fel de călduros: “Platonov”-ul talentatului regizor Alexandru Dabija, “Însemnările unui nebun”, în care umorul şi drama se întrepătrund, în regia lui Felix Alexa, care aduce valori de emoţie şi de gândire în citirea lui Gogol, “Woyzek”, montat de Vlad Massaci, la fel ca şi “Maestrul şi Margareta”, după Bulgakov, în regia lui Zoltan Balazs.

Micul Prinţ. Foto Sebastian Marcovici

Şi nu în ultimul rând, “Faust”, marca Silviu Purcărete, ce se distinge prin viziunea regizorală şi complexitatea rolurilor, în construcţia barocă stăpânită până în cele mai mici şi grăitoare detalii: decor şi light design, de o impresionantă forţă evocatoare, costume sugestive, elegante sau burleşti, muzică antrenantă sau copleşitoare, cu efecte sonore adecvate acelei ambiţii excentrice. Pe scurt, un spectacol monumental prin jocul a peste 120 de actori, o experienţă extrasenzorială la graniţa dintre Pământ şi Iad, cu o copleşitoare Noapte a Walpurgiei, cu admirabila Ofelia Popii şi Ilie Gheorghe.

Opt proiecţii de excepţie

Pescăruşul, spectacol al Teatrului German de Stat din Timişoara. Foto Sebastian Marcovici

Interesantă şi propunerea unei incursiuni fascinante în lumea artelor spectacolului prin opt proiecţii extraordinare ce au adus în prim-plan portretele unora dintre cele mai influente personalităţi culturale ale momentului: Ivan Vîrîpaev, Bernard Faivre D’Arcier şi Arianne Mnouchkine.

Un fenomen al teatrului rusesc, regizorul Ivan Vîrîpaev a prezentat la Sibiu două filme de excepţie „Euphoria” şi „Dansul Delhi”.

Constantin Chiriac la lansarea volumului Voyages of the Horinzont of Theatre. Foto Maria Ştefănescu

Premiat la Festivalul de Film de la Veneţia, “Euphoria” (2006) este o poveste profundă şi tulburătoare despre iubire şi gelozie. Instinctul şi sentimentele pe care le explorează Ivan Vîrîpaev, curajos şi dezinhibat, “se află în fiecare bărbat şi femeie”, anunţă regizorul. Cei care caută emoţii tulburătoare vor găsi o iubire zbuciumată şi o intrigă poliţistă. Cei care caută frumuseţea vor vedea o frumoasă operă de artă”.

Povestea lui Haruk prezintă lumea creată de Tuida. Foto Maria Ştefănescu

Bernard Faivre D’Arcier, una dintre cele mai influente personalităţi ale culturii franceze, directorul Festivalului de la Avignon (1974-1984, 1993-2003) şi Preşedintele Bienalei de la Lyon, a prezentat pelicula „Avignon: curte de onoare şi câmp de luptă”. Filmul este o declaraţie de dragoste pentru teatru, o retrospectivă a Festivalului de la Avignon, de la înfiinţarea sa în 1947. Interviuri şi fragmente din spectacole prezentate de-a lungul anilor la Avignon arată adevărata faţă a festivalului, de la Maurice Béjart, Antoine Vitez, Bob Wilson, Pina Bausch, Peter Brook la Thomas Ostermeier.

Dan Hăulică într-una din conferinţele de la Sibiu. Foto Maria Ştefănescu

În premieră naţională, în cadrul secţiunii film, au fost proiectate patru spectacole ale regizoarei Arianne Mnouchkine, o figură legendară a teatrului european, fondatoare a “Théâtre du Soleil”. „O viaţă întreagă de luptă şi de angoasă, cu marile sale bucurii şi cu imensele sale dureri. Bucuriile precum Boboteaza, când e încoronat Ioan Botezătorul, sărbătoarea carnavalului de la Orléans, descoperirea comedianţilor, succesul care se afirmă încetul cu încetul”. Publicul a putut urmări şi „Au soleil même de la nuit. Scènes d’accouchement” după spectacolul “Tartuffe”, regizat de Ariane Mnouchkine în 1995.

Trei surori. Foto Mihaela Marin

Pelicula „Erhard Stiefel, creator de măşti” (2012) este un documentar de George Banu pentru “Institutul Naţional Audiovizual Francez” despre legendarul creator de măşti Erhard Stiefel, cel care a creat măştile din spectacolele regizoarei franceze.

Sunetul muzicii din Piaţa Mare până în catedrale şi sinagogi

Reunificarea celor două Corei, al Teatrului Odeon

Ca şi în alţi ani, muzica a învăluit cu acordurile ei diferite locaţii din Sibiu, dar şi din Piaţa Mare, unde s-au derulat concertele de muzică elisabetană, cu compoziţii originale la instrumente istorice, în interpretarea muzicienilor de la “Ensemble Renaissance” din Serbia, Armoniile îngerilor” al grupului muzical “Acapella” din Bucureşti, interpretând muzică corală românească, “Nu-ţi pierde sufletul”, cu muzică gospel, cu balade pe diferite voci, în interpretarea “Gospel Choir” din Marea Britanie. Moştenirea muzicală a Adriaticii a încântat timp de secole cu muzica tradiţională, medievală, renascentistă şi barocă, prezentată acum de “Ensemble Renaissance”, o adevărată călătorie muzicală îmbogăţită de madrigaluri, greghesche şi frottola, ce datează din secolele XVI-XVII, dar şi contradansuri aduse de la Dubrovnik.

Bunicuţele escaladează clădirile. Foto Paul Băilă

Publicul a dansat pe ritmurile muzicii gipsy, electronice, tradiţionale româneşti şi rock alternativ interpretate de Loredana, dar şi pe cele ale lui “Robin&the Backstabbers”. Nu au lipsit nici muzica klezmer, cea a muzicienilor evrei nomazi, sub bagheta lui Marc Labell din Canada, cea electronică a formaţiei “Şuie Paparude” şi multe, multe altele, printre care un Omagiu adus Operei Corsicane, sub bagheta lui Roberto Girolami.

Simpozioanele, conferinţele, întâlnirile la nivel înalt

Tata. Foto Mihaela Marin

Dintre nenumăratele teme ce au fost dezbătute la Sibiu de personalităţi de marcă din lumea întreagă să amintim “Viitorul festivalurilor în Europa”, în care au dialogat eminentul critic, strălucit eseist şi totodată mare pedagog, George Banu, cu Bernard Faivre D’Arcier, o personalitate culturală marcantă din Franţa, cel care a condus timp de 16 ani Festivalul de la Avignon. Abordând tema soartei festivalurilor europene, aceştia au teoretizat pe ideea că un festival a fost ceva extrem de important la început, deşi, în ultimul timp, această noţiune pare puţin banalizată, întrucât fiecare teatru îşi doreşte în ultimul timp să facă un festival şi aşa s-a creat o inflaţie de asemenea evenimente care nu comunică nimic.

Eugenio Barba, distins cu o stea pe Walk of Fame

Englezul Nelson Fernandez se întreba în conferinţa sa despre “De ce sunt Operele Naţionale importante pentru noi toţi?”, subliniind nevoia de a evita atracţia exoticului şi tendinţa de a obiectiviza opere care ne sunt străine, instrumentele implicate în prezentarea operelor din alte culturi, mai ales când ele provin din societăţi foarte diferite de cea proprie: “Ce surse de sprijin există pentru operele artistice din ţările în curs de dezvoltare din afara Europei? De ce continuă să suscite fascinaţie operele din societăţi precum India sau China?” au fost câteva dintre problemele dezbătute.

Klaus Johannis şi Silviu Purcărete la Aleea Celebrităţilor

Dan Hăulică a pedalat pe tema “Patrimoniul Universal, Patrimoniul Naţional, sensul unei duble angajări”.

Deosebit de incitant, seminarul dramaturgului rus Ivan Vîrîpaev, intitulat “Ce înseamnă contemporaneitatea în teatru”, întrebându-se în ce moment al receptării ne aflăm azi, dar şi cum s-a schimbat paradigma receptării în ceea ce priveşte dezvoltarea artei şi ce înseamnă teatrul contemporan şi contemporaneitatea în general.

Scenă din Albina

Rodrigo Garcia, director al Companiei “Carniceria Teatro Playwright” din Argentina, a conferenţiat despre schimbările intervenite în lumea teatrală, despre noul limbaj teatral în care mişcarea corpurilor tratează noile ritualuri ale vieţii de zi cu zi. Un dialog incitant a fost între Declan Donnellan, celebrul regizor de teatru din Marea Britanie, şi George Banu, despre munca creativă atât pentru actori, cât şi pentru regizori, despre importanţa stabilirii priorităţilor. În cadrul “Lecturilor de Festival” au dialogat despre experienţele trăite în atrăgătoarea lume a festivalurilor Hugo de Greef, Bernard Faivre d’Arcier şi Neele Hertling. Autorul britanic Mike Phillips a vorbit despre “Literatură şi forumul transcultural în Europa”, iar muzicianul de teatru, creatorul de instrumente muzicale şi compozitor pentru “Theéâtre du Soleil”, Jean Jacques Lemetre, despre “Cuvinte şi muzică”. Ca întotdeauna plină de inventivitate şi umor, conferinţa lui Mircea Dinescu, despre “Vremea pamfletului”.

Trei surori. Foto Mihaela Marin

La sfâşit, o adâncă reverenţă directorului Festivalului, Constantin Chiriac, actorilor Teatrului “Radu Stanca”, cât şi Primarului Sibiului, Klaus Johannis, care au făcut ca totul să fie la superlativ, demonstrând că vitalitatea unei naţiuni e dată şi de forţa culturii.

Poate teatrul să schimbe lumea? “În fiecare zi mi se pune această întrebare!, spunea Brecht. Poate s-o schimbe, ca şi muzica sau celelalte arte. Cine ştie, poate că nu schimbă nimic, ci doar pe sine însuşi. Pentru asta, artistul trebuie să aibă curajul să fie el însuşi, să-şi apere ideile. Şi, în acelaşi timp, să le distrugă pentru a putea evolua. Curajul de a-ţi recunoaşte greşeala – câtă nobleţe!”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.