ICR Praga organizează, sub cupola prestigiosului teatru ceh Pod Palmovkou, o reprezentaţie a spectacolului teatrului bucureştean Masca, Pierrot lunatecul, duminică, 22 noiembrie, de la orele 19:00. Două statui vivante vor întâmpina publicul la intrare, introducându-l în zona Commediei dell’Arte revelate într-un registru postmodernist.
Spectacolul este realizat în amintirea celui mai mare mim ceh, Ladislau Fialka, pe care regizorul Mihai Mălaimare l-a cunoscut în anii ’90, cu ocazia unei vizite de documentare la Praga când, de altfel, a şi văzut un spectacol de-al lui, întâmplător tot unul despre Pierrot – ulterior relatând toate aceste detalii ale întâlnirii lor în cartea sa ŞANSA, apărută la Ed. Polirom (Iaşi, 2006) -, fiind însă şi un omagiu adus lui Deburau (născut Jan Kašpar Dvořák la Kolín, în Boemia, astăzi parte din Republica Cehă), creatorul extraordinarului personaj – care, iată, a continuat să existe prin Fialka şi acum prin Masca.
Pierrot lunatecul propune publicului o tehnică inedită, pe cât de dificil de stăpânit pe atât de fermecătoare: pantomima albă. În acest gen de pantomimă, în linia lui Fialka, gestul traduce cuvântul – cuvântul-gest se impune de la sine şi permite exprimarea unei game mai largi de situaţii şi trăiri.
Pe parcursul a mai multe momente de pantomimă, toate avându-l în centru, în diferite situaţii, pe PIERROT (cuceritorul personaj care vreme de aproape 100 de ani, între 1830-1925, a entuziasmat publicul francez la celebrul teatru Funambules), veşnic îndrăgostit, de Colombina, de sine, de viaţă, spectatorul cunoaşte personajul în postura de fotograf, de amant, de îndrăgostit, de cântăreţ, de pescar, dar şi în alte momente construite cu un umor fin, de bună calitate.
„Oprindu-vă în faţa scenei pe care personajul nostru evoluează, aveţi sentimentul că sunteţi purtat de vânt către începutul secolului al XIX-a, într-un Paris nebun care ştia să râdă, să râdă cu poftă, pentru ca era sănătos, şi tânăr, şi frumos. Când noaptea se lasă peste malurile Senei totul se opreşte căci dintre sutele de gargui se ridică, roşie şi tulburată, luna. Atunci, spun mulţi, se va fi văzut zburând către ea, o arătare cu faţa albă ca de făină, cu hainele lungi şi albe şi ele, ca o fantomă, ca un cântec de dragoste şoptit cu foc de un trubadur întârziat. Pierrot, lunatecul Pierrot, spun unii, mai zboară şi acum în nopţile cu lună plină şi tristă”, scrie Mihai Mălaimare.
Teatrul Masca a fost înfiinţat în 24 mai 1990, fiind singurul teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală din România. Ideea creării acestuia a apărut însă în decembrie 1989, atunci când se prăbuşea un sistem şi când inclusiv arta îşi punea problema renovării. Are o trupă tânără de actori profesionişti şi este condus de actorul şi regizorul Mihai Mălaimare, doctor în teoria teatrului, absolvent al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţiile actorie şi regie de teatru, elev al lui Jean Lecoq, laureat a numeorse festivaluri, atât în ţară, cât şi peste hotare, deputat în Parlamentul României din anul 2000. În cei 25 ani de activitate, Teatrul Masca şi-a căpătat o reputaţie prestigioasă atât în ţară, cât şi în multele turnee peste hotare, în Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, USA, Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Turcia, Albania, Macedonia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.