Steaua, prea mică în faţa unei echipe „adevărate”

Campioana României a întâlnit o echipă în care s-a investit în fotbalişti şi nu i-a făcut faţă. Doar portarul Arlauskis a arătat că are „faţă” de Europa. Pentru roş-albaştri urmează „dubla” cu mai modesta Rio Ave, unde nu se admite vreun pas greşit.

Dinamo Kiev – Steaua Bucureşti 3-1 (1-0)

Steaua a întâlnit prima echipă “adevărată” de fotbal în parcursul ei din acest sezon intern şi internaţional. Şi acest lucru s-a văzut. Mult lăudata apărare a fost de foarte multe ori depăşită, pentru că de această dată nu s-a mai confruntat cu “celebri” atacanţi de la Viitorul lui Hagi, de la Rapid, Craiova, Gaz Metan sau de la campioanele Norvegiei şi Kazahstanului. Şi în atac, Steaua nu a mai avut parte de o apărare precum cea a Pandurilor sau a altor echipe din campionatul intern. Steaua a avut de această dată în faţă o echipă cu jucători între 5 şi 9 milioane plus unul de 20 de milioane, o echipă care ştie cum să gestioneze meciurile în Europa. Steaua a scăpat ieftin cu o înfrângere la 2 goluri diferenţă. Putea fi mult mai rău, iar dacă ţinem cont că Dinamo a ţinut pe bancă două supervedete, iar o a treia nu a fost reţinută în lot. Dar nu numai valoarea gazdelor a fost de “vină”. Steaua nu a profitat de perioada mai slabă de joc a gazdelor (prima repriză), nu a avut – de fapt nici nu are – o concepţie clară de joc, totul limitându-se, în atac la cărarea mingii, driblinguri inutile, pase imprecise, într-un cuvânt joc la nimereală. Dacă iese, iese, dacă nu, nu. În campionat şi în Europa cu echipe modeste iese, dar cu echipe adevărate, nu. Şi antrenorul a demonstrat că nu ştie pe ce lume trăieşte; l-a introdus pe Stanciu (zero barat în ultimele meciuri) şi n-am înţeles de ce a făcut-o, pentru ca în scurt timp să îl scoată şi să îl trimită în teren pe Rusescu. Nu în ultimă instanţă, Yarmolenko şi Kravets, adică “masinile de gol” ale gazdelor (am avertizat în avanpremieră despre performanţele celor doi) nu s-au bucurat de o atenţie specială din partea defensivei steliste. Şi cei doi au înscris, primul fiind şi pasator la două goluri.

Prima repriză: Dinamo un şut pe poartă, un gol

Prima repriză a fost una de slabă factură tehnică. În primele 20 de minute ambele echipe s-au studiat reciproc, dar şi după această perioadă, nimeni nu a riscat nimic, fazele de poartă fiind rare, jucându-se mai mult la centrul terenului. Steaua a făcut un joc şters deşi a avut în faţă o echipă care a părut în multe situaţii nesigură. Orice grupare care s-ar fi respectat, ar fi atacat decisiv o echipă Dinamo Kiev care juca mult sub valoarea ei. Practic, gazdele au fost o umbră a ceea ce au arătat în această toamnă, iar Steaua a făcut o clascică primă repriză slabă. Cu toate acestea, în minutul 29 cea mai mare ocazie o are Chipciu, care din 6 metri lateral, nemarcat, trage pe colţul scurt permiţând portarului să respingă în bară şi de aici în corner. 9 jucători din 10 ar fi înscris din poziţia respectivă, dar Chipciu a fost al 10-lea. Ucraienii au avut mai multe intrări în terenul celor de la Steaua, dar majoritatea s-au purtat pe partea lor stângă un olandezul lens fie a pierdut mingile, fie a centrat modest. Pe cealaltă parte dacă ar fi insistat, ar fi avut mai multe şanse, deoarece Latovlevici, se replia foarte, foarte greu după ce bucureştenii pierdeau mingea în atac. Golul a venit pe final de repriză şi a fost unul de poveste. În primul rând Papp face un fault aiurea la 25-30 de metri; lovitura este executată ca şi precedentele două prin aruncarea uşoară a mingii peste zid. Dar de această dată apărarea este surprinsă, iar Yarmolenco scapă de marcajul pasiv spre inexistent al lui Sânmărtean (apărătorii priveau ca la teatru) şi înscrie cu latul de la 7-8 metri. În prima repriză Dinamo a tras un singur şut pe spaţiul porţii (cel de la gol), iar Steaua două, plus alte trei „transformări” de rugby.

Steaua doar 15 minute bune în partea a doua

În repriza a doua Steaua a avut un reviriment, dar care a durat doar 15 minute. A fost mai mult prezentă în terenul advers, dar a avut o singură ocazie de gol, când după un corner, Varela a trecut pe lângă minge la un metru de poartă. Toată lumea se aştepta ca roş-albaştri să facă „clasica” repriză a doua bună. Nu a fost aşa. Din minutul 60 Dinamo a preluat sever controlul partidei, a majorat scorul la o fază superbă, dar care a avut la origine absenţa „de la serviciu” a lui Papp, rămas aiurea pe la centrul terenului şi a ratat alte 4-5 situaţii bune de gol, de două ori remarcându-se portarul Arlauskis, din nou cel mai bun jucător al Stelei. În ultimele 10 minute, antrenorul gazdelor scoate doi titulari introducând doi jucători foarte tineri pentru a avea jocuri în picioare, iar Dinamo face un pas înapoi. Steaua reduce din handicap printr-ul gol al lui Rusescu, găsit complet liber la 3 metri de poartă de o pasă excelentă a lui Keseru (singurul lucru bun făcut de acesta pe parcursul a 90 de minute), dar gazdele se aruncă din nou în atac şi punctează din nou, la o fază în care apărarea Stelei a fost indecisă, fiind preocupată mai mult să protesteze acuzând un henţ (care nu a fost) la un adversar.

Kiev: 8 grade

Stadion: NSK Olimpiyskyi

Spectatori: 20.000

Arbitru: Robert Schörgenhofer (Austria)

Asistenţi: Matthias Winsauer şi Roland Brandner (Austria)

Al patrulea oficial: Richard Huebler (Austria)

Adiţionali: Rene Eisner şi Dominik Ouschan (Austria)

Au înscris: 1-0 (min.40-Yarmolenko), 2-0 (min.66-Kravets), 2-1 (min.89-Rusescu), 3-1 (90+1- Teodorczyk)

Cartonaşe galbene: Ribalka – Papp, Prepeliţă, Tănase, Szukala

Dinamo Kiev: Rybka – Danilo Silva, Dragovic, Vida, Burda – Sidorciuk (min.76- Buyalskyy), Ribalka – Yarmolenko, Belhanda, Lens (min.83- Kalitvintsev) – Kravets (min.90- Teodorczyk)

Pe bancă: Rudko – Haceridi, Miguel Veloso, Gusev.

Antrenor: Serghey Rebrov

Steaua: Arlauskis – Papp, Szukala, Varela, Latovlevici – Prepeliţă, Sânmărtean – Chipciu, Iancu (min.57-Iancu, min.82-Rusescu) Tănase – Keşeru

Pe bancă: Cojocaru – Luchin, Filip, Breeveld, Neagu.

Antrenor: Constantin Gâlcă

Total şuturi la poartă: 15-13

Şuturi pe spaţiul porţii: 7-5

Cornere: 4-6

Faulturi comise: 10-16

Total pase: 372-327

Pase corecte: 333-285

Posesie: 52%-48%

În celălalt meci din grupă: AaB Aalborg-Rio Ave 1-0 (0-0)

Clasament grupa J

1. Dinamo Kiev: 6p.
2. Steaua Bucureşti: 3p.
3. AaB Aalborg: 3p.
4. Rio Ave: 0p.

Update: O poveste tristă de pe malul Dunării

Orice minune ţine trei zile, spune un vechi proverb românesc sau importat din alte părţi. Pentru Astra Giurgiu, minunea a ţinut fix 28 de minute. Niciunul mai mult, niciunul mai puţin. Timp de 28 de minute la Giurgiu 3.500 de oameni (ruşinos de mică asistenţa) au visat frumos. Nu ştiu câţi au visat în faţa televizoarelor, pentru că Pro TV a „izgonit” meciul pe canalul ei de sport, preferând o telenovelă sau aşa ceva. După 28 de minute vraja s-a risipit şi cei de la Astra au revenit la condiţia de echipă românească. Adică una care bate fără probleme la Chiajna şi în Giuleşti, masacrează Braşovul şi face egal în Ghencea cu Steaua, şi ea o altă echipă mioritică. Numai că şi Chiajna, şi „Realul” din Giuleşti, de Braşov nici nu mai vorbim, nu au ce căuta în Bundesliga. Cea din Austria. Care este o ligă situată undeva pe locurile 18-20 între cele 53 de ligi afiliate la UEFA. Şi Red Bull Salzburg este una dintre echipele fanion ale Bundesligii „mici”. Nu este o forţă a fotbalului european, dar este o echipă valoroasă care ştie să joace fotbal. Şi după 28 de minute s-a apucat de jucat fotbal la Giurgiu. Dar a jucat la fel ca echipele mari şi foarte mari. A întors rezultatul în 6 minute după care a controlat fără probleme partida până la fluierul final. Tot ca o echipă mare sau foarte mare, nu a vrut să umilească o echipă mică, pentru care costumul de Europa League este foarte strâmt. O victorie de serviciu la două goluri diferenţă, până aici merg marile echipe. Şi era să fie la două goluri diferenţă, dacă o minge pe care scris „gol” n-ar fi fost scoasă de pe linia porţii lui Lung (jr) chiar de unul dintre atacanţii autsrieci, care, sub „acoperire” s-a comportat mai bine decât fundaşii giurgiuveni. În septembrie 1971, UTA se distra cu Austria Salzburg (numele original al „Red Bull”-ului), îi dădea un 4-1 la Arad şi îşi permitea să piardă cu 1-3 în retur. După 40 de ani, „bătrâna” Austria Salzburg a intrat într-un concern care mai deţine patru echipe pe trei continente şi are un buget de 50 de milioane de euro. „Bătrâna doamnă” din Arad s-a desfiinţat, şi acum, în liga fostă a lui Mitică, Astra Giurgiu i-a luat locul în „big five”. Dar la Giurgiu, răsfăţatul Budescu dă pase bune cu călcâiul şi îşi ridiculizează adversarii la centrul terenului. La austrieci, responsabil cu pasele cu călcâiul a fost Soriano, numai că el a făcut floricele şi fiţe în careul advers, marcând şi pasând pentru golul unui coleg. Budescu este mare vedetă în România şi recent a fost chemat la naţională, iar ziarişti amabili ne tot spun că „marile cluburi de afară” îl au în vizor. Soriano cel care şi-a dat seama că la 27 de ani nu mai poate spera să facă saltul de la Barcelona B şi să fie coleg cu Messi, a ales în 2012 să joace în Europa, via Red Bull, şi în 2 ani a dat 71 de goluri în 81 de partide. Cred că după toată această poveste tristă de pe malul (românesc) Dunării s-a înţeles de ce a pierdut Astra meciul cu Red Bull Salzburg. Şi că a scăpat destul de ieftin.

Astra – Red Bull Salzburg 1-2 (1-2)

(1-0, min.20-Seto; 1-1, min.35-Kampl; 1-2, min.41-Soriano)

Astra: Lung Jr. – Pliatsikas, Oros, Ben Youssef, Morais – Seto, Laban (Florescu 73) – Enache, Budescu, William de Amorim – Bukari

Pe bancă: Coman –, L. Rus, Al. Toure, Yahaya, Grandin

Antrenor: Daniel Isăilă

Red Bull Salzburg: Gulacsi – Lazaro, Ramalho, Hinteregger, Ulmer – Kampl, Ilsanker, Leitzgeb (Quaschner 73), Sabizer – Alan (Bruno 83), Soriano

Pe bancă: Walke – Ankersen, Keita, Schmitz

Antrenor: Adolf Hutter

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.