Fraierii şi revoltaţii îşi imaginau că, în Parlament, preşedintele face un anunţ istoric. Îi cere lui Emil Boc să se ducă ambasador pe unde şi-a înţărcat dracu’ copiii! Gata, scăpăm de el şi începem redresarea ţării şi recalibrarea ei ca patrie. Da’ de unde! Discursul în faţa camerelor reunite a fost doar o farsă marinărească. De parcă un beţiv ar fi încercat să tragă scaunul celuilalt comesean care voia să se aşeze. O farsă grosolană. Tare greu de înţeles şi ca şmecherie, şi ca golănie, şi ca soluţie de deblocare a Parlamentului. O fi râs Traian Băsescu atunci când i-a fâlfâit ideea de a cere o fuga-fuguţa vorbărie în Parlament? Sau în gând a înjurat de mamă şi pe faţă a a tras cu odgonul de colţul gurii şi, pe farmecul unui zâmbet cu alură de sictir, a zis, bă, derbedeilor, lasă că vă arăt eu vouă, puşlamale ce sunteţi!
De ce s-a dus preşedintele în Parlament să ceară un moratoriu pentru ţară? Ca s-o scoată pe baschetbalista de Anastase din beleaua în care a intrat? Sau pur şi simplu a încercat să mişculeze ca la tejghea, să-şi salveze şi pupila, şi legile necesare în faţa FMI pentru o nouă tranşă? Greu de spus! Care o fi fost ideea de bază care a dominat pe sub chelia pe sub care circulă şi bancuri, şi înjurături, şi viclenii, şi gogomănii? Cert este că, din nimic, Marinarul şi-a mai făcut un număr, a mai păpat o zi din atenţia publică şi i-a mai împins niţel pe cei din Opoziţie în ochii proştilor, continuând campania de incriminare a adversarilor. Nu jafurile, nu incompetenţa, nu impostura maimuţelor care defilează la ordinele sale sunt de vină pentru situaţia din ţara noastră! Opoziţia şi presa, pentru că nu vor să facă culcat şi salturi la comandă!
Oare nu se puteau negocia şi bugetul, şi Legea educaţiei, şi Legea pensiilor (legile lui Jeffrey Franks)?
Cu un preşedinte normal era floare la ureche!
