Tortul de nisip

Unde s-ar duce lumea dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete totalitare și nu ar mai fi niciun conspiraționist, niciun negaționist, niciun medieval (care știe, logic sau din bun simț, că numai dacă te îndoiești gândești și numai gândind exiști) care să îi mai zgâlțâie pe sus-zișii din când în când?
Vă spun imediat, dar rețineți în prealabil că pletora birocratică mai sus enunțată se află în slujba corporațiilor susținute de statul profund (stat puternic + corporații inevitabile = fascism), care nu au aceeași agendă cu cea a omului normal, și că exponenții mai vizibili ai acestei clase de vătafi nu răspund niciodată pentru faptele lor, chiar dacă ar pieri lumea. Pentru ei, fiat justitia et pereat mundi e o simplă frază de filosofie a unor medievali anacronici și inutili.

În anul 2011, China își stabilise ca obiectiv să construiască în fiecare din cei 20 de ani care urmau câte 20 de orașe pe an, cu câte un minim de un milion de locuitori.
Cu toată aglomerația din mega-orașele lor, chinezii încă sunt o populație majoritar rurală. Birocrații chinezi, în virtutea concepției lor de prosperitate comună, au trecut la urbanizarea forțată de prin 1996. Între 2011-2022, în decurs de 10 ani, sectorul dezvoltărilor imobiliare atinsese 30% din PIB, cel mai mare din lume și din istorie, atât ca procent, cât și ca valoare. PIB – ul Chinei a crescut de la 10 trilioane de dolari în 2011, la 17 trilioane de dolari în 2021. Sectorul imobiliar chinez învârte, așadar, între 3 și 5 trilioane de dolari anual.
Toată lumea știe că autoritățile chineze mint. Minus OMS (care a zis că nu a fost nimic în neregulă cu laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat un oarecare virus, nu îi dau numele…) și minus experții și specialiști ridicați în slăvi de presa main-stream occidentală, de rețelele de socializare și ai lor verificatori de fapte și de idioții utili care speră să fie considerați elite dacă își declară credința în știință.
Cu toate acestea, în 2012, China Daily relata că, în 35 de mari orașe ale Chinei, prețurile erau supraevaluate cu 30-50%.
Tot în 2012, presa europeană, la rândul său, relata cu timiditate sau surpriză prefăcută, că în China sunt peste 100 de milioane de apartamente cumpărate, dar nelocuite, peste 30 de milioane de apartamente nevândute și peste 50 de milioane de apartamente la gri, neterminate. China era (este) presărată, la propriu, de orașe – fatomă. În aceste 180 de milioane de apartamente goale sau nefinalizate ar putea intra întreaga populație de 460 de milioane de oameni a UE.
Cei mai mulți vor aplauda această măreață realizare, așa cum au lăudat fabricarea în șase zile a spitalelor plandemice (în realitate, corturi militare) și ținerea sub control a plandemiei, cu cea mai mare severitate vizibilă la tv.

Numai că 180 de milioane de apartamente goale, inutile, înseamnă ciment, nisip, fier-beton, cabluri, țevi, canalizare, șosele, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, energie electrică, apă și credite, extrem de multe credite, bani aruncați din avion. Se estimează că acest efort prostesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.

În urmă cu două luni, aflam ceva uluitor: nu mai există nisip utilizabil în construcții! Cum adică nu mai există nisip, când lumea e plină de deșerturi, China având chiar două ale ei? Păi da, dar nu orice nisip e util în construcții, ci numai cel din albiile râurilor sau ale fluviilor! Exploatat intensiv, acest nisip s-a cam dus și, odată cu nisipul, s-au cam rupt și barierele naturale ale pierderilor de apă dulce, precum și barajele naturale anti-alunecări de teren, anti – deșertificare, anti-secetă, anti-depopulare cu specii sălbatice etc. Cupola de foc, dacă există, de aici ni se trage. Seceta, foametea, penuria energetică, la fel. Imbecilii care preconizează „sobrietatea” energetică și consumul de insecte să privească acest adevăr în față și să nu mai dea vina pe „medievali”!

Nu îmi dau seama cu cât a crescut nivelul datoriilor suverane, ale municipalităților și ale consumatorilor în China, dar probabil că procentul este mare. Numai falimentarul Evergrande are o datorie de 300 de mld dolari, iar China are vreo 75 de astfel de dezvoltători imobiliari, cu mari producții comuniste, pe stoc, de case inutile, într-o lume care moare de foame și de frig pe stradă, neavând case… Deci, dacă e inflație galopantă și dacă sărăcim abrupt prin supra-îndatorare pasivă, este, printre altele, pentru că s-au aruncat bani din elicopter și în sectorul imobiliar chinez, așa cum s-au aruncat în sectorul bancar, sanitar și digital wolrdwide, dar mai ales în SUA și UE, unde s-a practicat minunatul quantitative easing (tipărire de bani fără acoperire în produse și servicii).

Chinezii, care au știut să profite cel mai mult din globalizare și din simulația progresistă, nu au fost deloc singuri în acest demers nebunesc, bazat pe o mare minciună.
După crahul de pe piața bancară americană (sub prime, 2008), lumea s-a înghesuit în China pentru a nu lipsi de la împărțirea acestui cașcaval: bănci, dezvoltători imobiliari, constructori, comercianți de materiale de construcții, brokeri, consultanți, avocați, politicieni. Toți au pus, astfel, umărul, din lăcomie, la deconstrucția lumii noastre, construind “mai bine”, chinezesc, sute de milioane de apartamente pe care nu le locuiește nimeni. Build back better, remember?

Iar acum, ca într-o piesă absurdă de teatru, nebunii au preluat spitalul, luând locul doctorilor.
Soluția lor: cât mai puțină normalitate, demolarea familiei, războaiele corective de datorii, “sobrietatea” energetică, green deal-ul pe consum masiv de resurse neregenerabile, plasticul, carnea artificială, insectele comestibile, injecțiile cu seruri experimentale, cele minim trei măști pe figură, care eșuează în oceane, cele care sunt deja covârșite de transporturi de gaz lichefiat, yachturi super-scumpe și distrugătoare militare sau submarine militare trimise la intimidare și spre ireversibila poluare.