Tragedie cu momente vesele

Rămînem o țară a contrastelor de tot soiul. Nici nenorocirea de la Caracal nu se sustrage acestei reguli. Pe Antena 3, procuorul DIICOT Felix Bănilă vorbea de zor despre probele pentru analizele de ADN mitocondial trimise în SUA și despre incidentele cu familia Melencu. Pe un alt post, două butoane mai la dreapta, adică pe România TV, avocatul familiei Alexandrei Măceşanu anunţa bomba serii. Că ştie de la Alexandru Cumpănaşu că fetele trăiesc. Alexandru Cumpănaşu, după tărăboiul stîrnit în timpul cercetărilor, ar fi angajat investigatori privaţi şi aceştia au luat-o pe urmele fetelor şi au aflat că ele trăiesc şi se află undeva în Italia.

Asta a declanşat şi nebunia şi comedia. La Antena 3, Felix Bănilă vorbea serios despre eforturile DIICOT de a stabili dincolo de orice îndoială identitatea probelor recoltate de la locul crimei. De partea cealalaltă, burtiere bombastice anunţau marea veste. Fetele trăiesc! Investigatorii se apropie de fete! Ce reacţie au părinţii dispărutelor? Ce zice bunicul? Care este prima reacţie a mamei? Un italian specialist în traseele şi condiţia prostituatelor din Italia stătea ca prostul inutil în fereastra micului ecran şi aştepta şi el rezultatul bombei de presă.

De o parte, procurorii se dădeau în petic printr-un reprezentant de vază, înşirînd eforturile, măsurile şi calendarul cercetărilor. De cealaltă parte, se distribuia o ştire cu multe şanse să devină o altă celebră şarlatanie mediatică. Bate la audienţă şi „Războiul lumilor“ a lui Orson Welles! Ba, în țara noastră, ar întrece inclusiv o transmisie în direct despre sfîrşitul lumii! Am început să notez cîte ceva, captivat de spectacolul cînd tragic, cînd vesel, cînd ridicol despre fetele dispărute la Caracal.
– Doamnă, ce le-aţi transmite anchetatorilor care sunt pe urmele fetelor? Există la dosar probe care arată că fetele ar putea fi în viaţă? Există, există! Dincă plănuia asasinate! Voia să omoare copii pentru o mică datorie pe care o avea de încasat!

Investigatorii lui Cumpănaşu se apropiau de fete, în vreme ce Tonel Pop, venit în studioul România TV după o raită pe la alte televiziuni şi radiouri, avea să precizeze că şi el desfăşoară cercetări în Germania. Între timp, o cucoană, specialistă în crime nesoluţionate, răspunde cuiva care o acuza de foame de celebritate.
– Eu şi Tonel Pop suntem celebri de 13-14 ani, de la o altă crimă!
E drept, vorbim despre o dispariţie tîrîtă prin televiziuni pînă în zilele noastre.
Între timp, Tonel Pop cere o mediere cu Procurorul general şi cu CSM.
– Trebuie să ajungem la un echilibru….O raţiune umană de calcul…zice Tonel
– Detectivii au ajuns în apropierea Luizei şi a Alexandrei!!!! Este strigătul moderatorului.
Tonel Pop nu vrea să sperie părinţii şi rudele şi zice:
– Să fim cumpătaţi!

Pentru el, spectacolul se anunţă a fi nespus de lung. Încerc să-l urmăresc pe acest avocat al familiei Melencu, celebrul pentru toţi, numai pentru mine un necunoscut cu barbişon. Este de-o incoerenţă cumplită. Produce mai mult umor involuntar de gravitate maximă decît explicaţii sau opinii. Omul se împiedică în logică şi în limba română ca în rugii de mure şi de spini. Demonstraţiile sale nu se termină, iar ideile îl ocolesc. Par mai degrabă cioburi dintr-o gîndire care se împrăştie în timp ce încearcă să se formeze.

Mi se face somn şi adorm cu gîndul că mîine, răspoimîine, peste o săptămînă sau peste un an, Felix Bănilă sau Alexandru Cumpănaşu se umplu de sînge.
De la această bifurcaţie, lucrurile se complică. Una din variante este falsă. Avem procurori de lemn sau Cumpănaşu întreţine cu bună ştiinţă o şarlatanie mediatică?
Oricum ar fi, de unul dintre ei vom scăpa cu siguranţă!