Pe la sfârșitul lui august, trenul a adus cu el o mulțime de oameni care se sfârșiseră în anii din urmă. A fost o mare surpriză pentru noi să-i vedem pe cei care, în mod normal, nu mai erau cum coboară din tren vii și nevătămați.
Au venit și niște fruntași de la PSD, PRM, PSM, PNȚCD, PDL, PNL, AC, FC, UNPR, APR care mai de care dispărut în felurite feluri: boli necruțătoare, accidente de automobil, inundații, cutremure, furtuni. Erau mulți care muriseră în condiții neelucidate. Coborau cu toții din tren și ne salutau cu frenezie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat atât de cutremurător cândva. Erau și unii condamnați pentru corupție, alții pentru mărunțișuri, furtișaguri banale, parvenitism, golăneală municipală, trafic de influență, favorizarea infractorului.
Unii dintre ei au vrut să-și reia funcțiile la partid, dar s-au lovit de rezistența celorlalți care, între timp, își făceau mendrele pe arena politică în fel și chip. Au fost tot felul de situații neobișnuite, de întrebări fără răspuns, de momente hilare sau grotești. A trebuit să ne împăcăm cu situația. Poliția a avut de lucru, nu glumă.
De fiecare dată când trenul oprea la noi în stație, coborau din el alte sute de oameni care au înviat așa, în mod inexplicabil. Nu prea am avut timp să ne gândim de ce și cum. Erau din ce în ce mai multe lucruri de rezolvat. Cum veneau alegerile locale, am avut de furcă serios de tot cu noile liste electorale. Fondul locativ gemea de probleme. Casa de pensii, și ea. Băncile și-au frecat mâinile mulțumite, afacerile lor mergeau din plin.
Farmaciile au început să șomeze pentru că, dintr-odată, trenul devenise o speranță de neimaginat de viață și de moarte. La biserică lucrurile s-au încurcat rău de tot pentru că nicăieri nu scria ceva despre o asemenea grozăvie. S-a speculat că sfârșitul lumii fusese o gogoriță și că universul este altfel construit și că noi nici nu am exista cu adevărat în ceea ce numeam noi crunta realitate.
Au început să circule tot felul de teorii iar avocații au avut de lucru din plin pentru că noii veniți își revendicau aproape orice: pământuri, averi, mașini, imaginea publică, mai toate câte avuseseră. Sigur că ne-am confruntat cu o mulțime de cazuri de disperare, de rătăciri, de căderi psihice și de cazuri de halucinație în masă. Alegerile electorale se anunțau astfel destul de agitate iar rezultatul lor nu se mai întrezărea în nici un fel.
Toate sondajele de opinie au fost date peste cap, am intrat în atenția întregii lumi, ne-au luat cu toții la ochi bănuindu-ne de practici sataniste. Trenul a continuat să aducă cu el mii și mii de oameni ieșiți din neant fără ca cineva să găsească un răspuns pentru această situație neobișnuită. Ieri m-am dus la gară pentru că mi-a venit o idee pe care e ciudat că nu a avut-o nimeni până atunci.
M-am plimbat nerăbdător pe peron și m-am tot uitat în lungul liniei. În sfârșit, a venit trenul și-a tras la linia întâia. M-am repezit înainte, foarte emoționat. M-am apropiat de locomotivă cu gând să-l iau la întrebări pe mecanic. Dar, stupoare, la manete nu era nimeni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.