Duminica, 26 ianuarie, Natalia Gumeniuk se va reintoarce la Kiev. Nu-i este usor: la inceputul saptamanii, cand miscarea de protest din Maidan a inregistrat primii morti, ea si-a pus intrebarea ”sa ma intorc sau nu?”. In cele din urma, prietenii si mai ales colegii impreuna cu care a infiintat o televiziune online, Hromadske TV, au convins-o ca este mai utila in Ucraina decat in exil, incepe Le Monde un articol emotionant in care o tanara jurnalista din Ucraina explica situatia din Kiev si marile orase ale tarii.
Joi seara, la unul dintre dineurile care avea drept tema viitorul Europei, ea s-a nimerit din intamplare la masa lui Jose Manuel Barroso. A ascultat-o cu atentie. ”Nu stiu daca viata dumneavostra s-a schimbat de duminica pana acum, a spus ea, dar a mea este bulversata. Tara pe care o voi reintalni dupa Davos nu mai este aceeasi din care am plecat.”
Natalia Gumeniuk s-a nascut la Birobidjan, in extemul orient rus, unde tatal ei, militar sovietic, era detasat. Ea avea opt ani cand Ucraina a devenit indpendenta. I-a mai schimbat viata, in 2005, o bursa a guvernului suedez care i-a permis sa faca un master in jurnalism la Universitatea din Orebro, in Suedia. Cand s-a intors in Ucraina, ea gandea european.
”M-am angajat la televiziunea publica ucraineana, unde am lucra mai multi ani ca reporter international. Insa organizarea mi se parea prea rigida. Am decis impreuna cu cativa colegi sa facem o televiziune online. Intamplarea a facut sa o lansam pe 22 noiembrie 2013…Ziua primelor manifestatii pro-europene din Maidan. Dintr-o data, am devenit principala sursa de informatii despre miscare. Este un jurnalism participativ facut de profesionisti. Majoritatea colegilor mei care lucreaza in presa, in sfera stiintelor sociale, si-au facut studiile in Europa. Au o constiinta europeana. Nu vedem Europa drept ceva care este dincolo de granitele noastre. Este o legatura foarte puternica.”
”Pentru noi, acordul de asociere la UE nu este o alegere intre Europa si Rusia. Este un mijloc de a ajunge, treptat, sa semanam cu Europa, sa adoptam statul de drept, responsabilitatea guvernamentala. Problema nu este Rusia, ci de a lucra cat mai mult asupra unui sistem in care justitia este corupta, unde oamenii sunt torturai in comisariatele de politie. Problema este de a iesi din aceasta zona gri a injustitiei, coruptiei, nepotismului si a intolerantei.
Cand puterea a respins acordul de asociere am inteles ca daca nu ne vom ridica impotriva acestei decizii momentul va trece foarte repede. Si ne-am mobilizat.
Pe 30 noiembrie, prima zi de represiune, ne-am intrebat daca Ucraina a devenit un fel de Belarus. Dar nu: seara oamenii au iesit in strada. Atunci am inteles ca nu noi trebui sa renuntam la UE, ci guvernul trebuie sa renunte la putere.
Nu sunt de acord cu interpretarea ca Ucraina este impartita intre estul rusofon si vestul pro-european. Cand vorbiti despre coruptie cu oamenii din est sau despre brutalitatea politiei, veti vedea ca ei gandesc ca si noi. Insa deseori ei nu stiu ce se intampla. Deci, pentru noi prioritatea este sa informam lumea.
La inceput, protestatarii nu averau incredere in opozitie, nu aveau lideri. Opozitia nu aveau idee despre cat de puternica este forta acestor oameni. Singura ei viziune era: OK, nu avem acord cu UE, atunci trebuie sa tintim alegerile prezidentiale din 2015. In cursul ultimelor doua luni, treptat, liderii opozitiei au invatat multe de la protestatarii din Maidan. Insa inca nu aveau un plan.
Apoi, pe 16 ianuarie, a urmat acest vot bizar in Parlament, prin ridicarea mainii, pe o lege careia i s-au adus 28 de amendamente pline de masuri represive. Ne-am spus ca este transpunerea legislatiei ruse si ca nu trebuie aplicata. Insa anumiti manifestanti au fost infuriati, au inceput sa arunce cocktailuri Molotov si politia a ripostat dur. S-au inregistrat primii doi morti. Iar violenta naste violenta. Tuturor le e frica, insa oamenii continua sa protesteze. Am acoperit primaverile arabe, stiu ce inseamna violenta. Dar in Ucraina nu am mai vazut asa ceva. Nu am avut nici macar parte de violenta protestelor din orasele din Franta sau Grecia. Nu mi-as fi imaginat ca guvernul ucrainean isi poate ucide cetatenii in strada.
Exista o factiune a opozitiei care este de extrema dreapta, neo-nazista, in jurul partiduluiSvoboda. Este o chestiune pe care trebuie sa o subliniem. Acesti oameni nu impartasesc valorile europene, nu au nimic in comun cu UE. Ma gandesc la scenariul primaverilor arabe, unde revolutia a fost confiscata de islamisti.
Ianukovici, presedintele, nu are o logica politica, nu incearca decat sa ramana la putere. Nu vad ce ar putea obtine de la el liderii straini. Trebuie gandit strategic. Putem obtine demisia unor persoane cheie, guvernatori ai regiunilor, ministri, deputati. Sunt oameni de afaceri importanti, precum Rinat Ahmetov, Dmitro Firts, care au o influenta determinanta asupra a zeci de deputati din Partidul Regiunilor (aflat la putere). Au fost foarte activi in Europa. Nu au interesul ca Ucraina sa ramana imobilizata. Ei sunt parghii la care trebuie sa ne gandim. Depinde mult si de ceea ce se intampla in regiunile unde, in vestul tarii, oamenii incep sa se revolte.
Aici, la Davos, nu am simtit prea mare ingrijorare fata de Ucraina. Am simtit simptaie pentru noi, dar si destul cinism. Desigur, este Siria, restul lumii…Dar cand UE se abtine sa actioneze suntem atat de dezamagiti! Reprezentantii UE trebuie sa vorbeasca cu persoanele din jurul lui Ianukovici, cu responsabilii dinregiuni, cu deputati, trebuie sa-i implice, este responsabilitatea lor. Exista sanse pentru evitarea violentei.”
