Pandemia a dovedit că actuala construcție juridico-politică a UE este o aparență, așa cum s-au exprimat nu numai euroscepticii. Nu neapărat sub aspect funcțional, dar și sub aspectul solidarității lucrurile nu s-au pus în mișcare. Mai mult, nici acum UE nu și-a însușit punctual disfuncțiunile și nu s-a autosesizat că se bazează pe o birocrație caracteristică structurilor totalitare și în curs de dispariție.
Toate măsurile care s-au luat în această perioadă au scos la suprafață egoismul rezultat dintr-o mentalitate în fapt necomunitară, dar și din lipsa unor soluții aplicabile. Deja se poate vorbi de fosta UE oricât încearcă Bruxelles-ul să de impresia că structura funcționează ca înainte.
Acest moment zero al adevărului despre UE, pricinuit de pandemie, se va răsfrânge prin incapacitatea de funcționare în derularea crizei economice. Europenii, din majoritatea țărilor constituente, nu mai par dispuși să susțină o structură care în fapt perturbă grav economiile și deciziile necesare. Costurile pentru menținerea UE nu sunt doar cele de susținere a administrației, însă actuala formulă lovește nemilos în dezvoltarea statelor mici în curs de revenire la normal după căderea comunismului, care sunt în fapt excluse decizional. Aceste state sunt date pe mâna unor grupuri de mercenari politici ajutate să se constituie în interiorul lor, și asta cu asistență specializată.
Pandemia arată peste tot disfuncțiunile iar în cazul UE euroscepticismul ar putea fi fatal proiectului european dacă acesta nu va fi adus la nivelului interesului practic al cotizanților. Cazul României care cotizează mai mult decât primește în investiții în folosul comun continental este suficient, raportat la alte state infinit favorizate. Căderea standardelor de asistență în susținerea unui proiect comun pune sub semnul întrebării viitorul UE.
Ieșirea Regatului Unit din UE lasă loc tuturor reflecțiilor posibile, în mod întemeiat. Eșec sau reușită această operarațiune istorică? Dezintegrarea UE , mai exact a fostei și actuale UE, a început odată cu această opțiune. Marile state rămase din UE nu par deloc atrase de proiectul comunitar, având o mentalitate nu foarte diferită de Regatului Unit. România trebuie să fie pregătită pentru o situație similară celei din pandemie , ca atare ea nu mai poște fi condusă de persoane prinse în interesul altora decât al cetățenilor români. Cu o economie puternică, organizare democratică și legi corecte și eficiente românii nu pot fi manipulați cu presupuse fumigene comunitare.
UE, nici după recluziunea impusă de pandemie, nu dă semne că există. NATO s-a dovedit ușor mai în alertă și structural utilă moral. Cu încărcătura de impostură administrativă și de reprezentare artificială UE poate fi aniversată și ca o mașinărie de colecție, netrecută prin reparație capitală.
Nu-i o „aparenta”, e-o REALITATE ABERANTA, @Ion Vieru. COSMARDESCA. Nimeni nu raspunde de nimic. În schimb, distruge tot. Narcisism exterminator, asta-i UE. NARCISISM. Directive obligatorii ale Comisiei Europene demolând eforturile a sute de ani depuse de oamenii continentului pentru a deveni POPOARE, cu CIVILIZATII si CULTURI PROPRII. NU „granitele” fiind problema, ci distrugerea înaluntrul lor a existentei de sine a popoarelor, alta data, suverane. Industria, distrusa. Sistemele de sanatate, de asemenea. Sistemele de învatamânt, si ele. Infrastructurile. Pamântul, devenit necultivabil, sterp. Aerul, de nerespirat. Goana dupa NUMARUL (DEVASTATOR) de LOCUITORI, nu dupa calitatea lor. Invaziile SUA, la care se bate din palme. Ba unii (Franta) mai au si initiative proprii (Mali, Siria), când un minut de bombardamente = morti, raniti, cancer, natura distrusa si zeci de milioane de euro cheltuiti de agresori (armamentul). Datorii la 100 % din PIB. UE = prohodul continentului. @Neos : ispraveste cu „grupul de la Visegrad”! lamureste-te-ntâi de istoria tarilor si popoarelor respective, nu fi sluga-n adoratie! @Radu Humor : ai baut cucuta, de visezi o „constructie iudeo-politica”? nici macar atâta cultura generala n-ai?