Asta a fost înainte să cobor în canion, oh da, în canion, direct ! Prietenul meu e barman şi în timpul liber cântă la clarinet. În timp ce mă aşezam lângă tejghea, l-am întrebat dacă vede pe chipul meu semnele vreunei boli. A râs, m-a bătut pe umăr şi a făcut cinste cu un coniac. De obicei, după două trei pahare, ajungeam la adevărurile fundamentale ale existenţei. Am vorbit îndelung despre moartea lucrurilor şi am convenit că unele dintre ele nu rămân in graţiile oamenilor o veşnicie.
În cele din urmă, a scos de sub tejghea un skate-board, mi-a făcut un semn discret şi am ieşit amândoi pe uşa din spate. L-am lăsat să încerce primul. Şi-a făcut vânt şi după câțiva metri a căzut intr-un morman de frunze. Burta îi tresălta de un râs molipsitor. Am încercat la rându-mi, dar nereuşind să-mi ţin echilibrul, am căzut printre nişte butoaie. Ne-am distrat copios vreme de-un ceas.
Pălăria, singurul lucru pe care mi-1 lăsase moştenire unchiul meu, mi se rostogolise în apropierea bordurii. Am ridicat-o, am şters-o de praf şi mi-am îndesat-o pe cap. Am făcut câțiva paşi imitându-1 pe Chaplin, în timp ce prietenul meu, barmanul, se prăpădea de râs. M-am urcat pe skate-board, mi-am făcut vânt şi am reuşit să parcurg vreo cincizeci de metri. Mă simţeam uşor, lipsit de griji şi foarte tânăr. Am făcut o plecăciune şi mi-am scos. pălăria.
Ca prin minune, după atâția ani, din ea apăru un mic buchet de flori. Stai, așa, nu te mișca! Uite-i că vin! Erau toți politicienii din București. Era Ziua Internațională a Omului Politic. Care alegorice, sloganuri electorale, găleți și saci cu orez, bidoane cu vin și butoaie cu bere. Hai să ne ușchim că nu mai are nici o noimă! Păi cum să aibă dacă venea și NASA de mână ci niște extratereștri, fix la București, să moară poporul de necaz !? Păi vezi ce va să vină ? Statele vor fi pulverizate de individualism şi comportament antimonopolist in timp ce marile corporaţii se vor înghiţi până când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puţinătatea resurselor vor produce noi războaie.
Dar nu războaiele în sine sunt subtilul înţeles al economiei viitoare ci stările războinice. Minorităţile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce războaie de durată dar pline de vioiciune în plan spiritual şi solidar, vor fi o piaţă sigură pentru artefactul de război şi vor induce în zonele limitrofe economii de război. India militarizată va duce la declinul economic al Chinei în timp ce Rusia va încerca să-şi controleze periferiile prin act comercial de război nu prin războiul însuşi.
Trocul virtual va fi împărat şi anticrist într-o lume în care subtilul război meteorologic ar putea avea sorţi de izbândă în timp ce teoria etatistă sau liberalismul economic vor rămâne fără suport. Statul va sfârşi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate şi necrozate de grupuri rivale, de şantaj şi corupţie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morţii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economică ci libertatea estincţiei economice. Lipsirea de sens şi mişcarea imaginară a pieţelor de desfacere vor afecta orice prognoză economică, instrumentarea haosului fiind necesară pentru a se găsi o nouă ordine economică.
Mişcările antiglobaliste nu sunt decât o reflecţie a actului autoritar global, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apărare până la actele de corupţie în consiliile municipale ale oraşelor care au fost rase de bătăliile globalităţii. Forţele economice vor sfârşi şi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, cyber-muncitorii fiind doar o iluzie optică. Așa o să fie viitorul, l-am văzut eu coborând în canion să zăresc printre straturile de nisip calcinat rămășițele unui OZN ca să-i sperii pe fraierii din Guvernul României.
