Un ceas ticăie în SUA și pentru Trump, președintele ultimatumurilor

Cu câteva zile în urmă, înainte de încetarea focului în Golf, președintele SUA, Donald Trump, a declarat o prelungire pe termen nedeterminat a armistițiului din Golf. De fapt, acest lucru a însemnat o prelungire limitată la trei până la cinci zile, după cum au declarat surse din administrația SUA pentru Axios. ”Trump vrea să acorde  încă 3-5 zile de armistițiu, pentru a le permite iranienilor să-și adune mințile. Nu va fi sine die”, a spus sursa citată de Axios.

Israelul se pregătește pentru noi lovituri, ”diferite și letale” asupra Iranului

Pericolul reluării războiului continuă să planeze. Un blocaj în negocieri ar putea duce la o nouă escaladare chiar de săptămâna viitoare. Declarațiile recente ale ministrului israelian al Apărării, Israel Katz, au arătat clar că „Israelul este pregătit să reia războiul împotriva Iranului. IDF este pregătită atât pentru apărare, cât și pentru ofensivă, iar țintele sunt deja stabilite”.

„Așteptăm undă verde din partea SUA, în primul rând, pentru a finaliza eliminarea dinastiei Khamenei și pentru a readuce Iranul în epoca întunecată, prin distrugerea principalelor sale instalații energetice și electrice”, a spus Katz. ”De data aceasta, loviturile noastre vor fi diferite și mai letale și vor produce noi lovituri devastatoare în cele mai dureroase puncte, care vor zgudui și vor prăbuși bazele regimului”, a adăugat el, potrivit Times of Israel. Armistițiul dintre Israel și Hezbollah, în Liban, a fost prelungit cu trei săptămâni. Însă guvernul Netanyahu se pregătește pentru o nouă ofensivă în Iran.

Dacă nu este în Liban sau Iran, va fi în Gaza

Si nu este doar atat. Haaretz scrie că scurgerile recente de informații despre cum Hamas își consolidează poziția în Fâșia Gaza, urmate de declarații ale politicienilor, nu sunt întâmplătoare. Guvernul se pregătește pentru o reluare a ofensivei în Fâșia Gaza. Dacă decizia lui Trump de a opri luptele din Iran și Liban rămâne valabilă, Netanyahu aspiră să mențină „flacăra eternă” a războiului pe alte fronturi, cu atât mai mult cu cât alegerile generale din octombrie se apropie tot mai mult. Toate aceste conflicte sunt legate. Au fost inițiate de Israel și vizează așa-zisa ”axă de rezistență” a Iranului sau Iranul în sine. Regimul de la Teheran a arătat clar în planurile pentru încetarea focului că leagă războiul din Liban de cel dus de SUA împotriva Iranului.

O blocadă reciprocă în așteptarea escaladării

La acest moment, se pare că Trump dorește încheierea războiului printr-un acord, dar există diferențe mari între părți. SUA propun restricții severe asupra îmbogățirii uraniului în Iran pentru 20 de ani, în timp ce Iranul acceptă doar 5–7 ani. În schimb, Trump ar putea debloca 20–27 miliarde $ din fonduri iraniene înghețate. Dacă Iranul cere prea mult, există riscul reluării războiului.

În prezent, conflictul este mai ales economic: SUA și Iran se blochează reciproc în jurul Strâmtorii Hormuz, afectând piețele globale. Deși tensiunile pot escalada, un război terestru american în Iran este puțin probabil. Se discută, ca și până acum, despre lovituri aeriene. Netanyahu ar susține o astfel de presiune militară pentru a forța Iranul să revină la negocieri.

Forța inepuizabilă a SUA începe să se epuizeze

Aceste informații prezintă SUA în mod implicit ca pe o forță inepuizabilă, dispusă să aștepte mult, așa cum declara chiar Donald Trump, până când regimul iranian va fi epuizat de blocada americană și își va pierde orice aliați, ca urmare a propriei blocade a Strâmtorii Hormuz. Însă The New York Times mai introduce un element în ecuație: în primele 40 de zile de război in Golf, SUA au consumat o parte semnificativă din arsenalul armatei.

Statele Unite au folosit aproximativ 1.100 de rachete de croazieră JASSM și JASSM-ER (fiecare costând circa 1,1 milioane de dolari), aproape întregul stoc destinat inițial unui conflict cu China. Au fost lansate peste 1.000 de rachete Tomahawk (până la 3,6 milioane de dolari fiecare), de zece ori mai mult decât producția anuală. S-au utilizat sute de interceptoare Patriot și peste 1.000 de rachete ATACMS. Estimările arată un cost total de 28–35 miliarde de dolari, adică aproape 1 miliard de dolari pe zi. În primele 48 de ore, Pentagonul a cheltuit circa 5,6 miliarde de dolari, arata NY Times.

Pentagonul își consumă rezervele globale de armament. Rachetele interceptoare THAAD din Coreea de Sud – care ar contracara amenințarea rachetelor din Coreea de Nord – sunt retrase pentru prima dată, deși există declarații contradictorii pe acest subiect. Bateriile Patriot sunt transferate din Asia și Europa către zona de comandă a CENTCOM. Portavionul USS Abraham Lincoln fusese deja retras din Marea Chinei de Sud înainte de începerea războiului. Generalul Alexus Grynkewich, șeful Comandamentului European al SUA, laudă disciplinat „operațiunile istorice” ale președintelui, dar reduce prezența dronelor de recunoaștere pe flancul estic al NATO.

Marele risc: reducerea capacității de descurajare a SUA

Riscurile pentru credibilitatea și forța de descurajate a SUA sunt considerabile. Cine retrage sistemele Patriot din Coreea de Sud transmite un semnal către Phenian și Beijing că promisiunile de securitate ale Washingtonului nu sunt cele mai ferme si pot fi monedă de schimb. Cine retrage drone din Europa transmite același mesaj către Kiev, București și alte capitale centra și est-europene.

Apoi, baza industrială americană nu poate încă suporta ritmul cu care este consumată muniția. Center for Strategic and International Studies arată că industria militară americană are nevoie de unul până la patru ani pentru a readuce arsenalul de rachete și interceptori la nivelul de dinaintea războiului din Golf. Important este că aceasta refacere arsenalului va fi una pe credit – datoria publică a SUA crește de la lună la lună.

Un alt risc este că inamicii SUA au învățat sa uzeze costisitoarea armata a SUA. Houthii din Yemen au arătat că nu pot fi înfrânți de o operațiune de miliarde de dolari. În 2025, Donald Trump a preferat să ajungă la pace cu această grupare sponsorizată de Iran. Acum, ei pot impune o blocadă similară în Bab el Mandeb, la intrarea în Marea Roșie.

Prețul plătit de SUA și aliați

Evoluțiile diplomatice si militare din Golf, precum și reînarmarea SUA si a Europei se vor întâmpla într-un alt context economic global. Petrolul Brent a depășit 100 de dolari pe baril pentru prima dată în două săptămâni. Închidere a Strâmtorii Hormuz începe să fie conștientizată de piețe. Si nu doar la nivelul petrolului, dar și al mărfuri mai puțin vizibile precum heliul și îngrășămintele. Acestea afectează industrii precum semiconductorii, medicina și producția alimentară, putând duce la noi creșteri de prețuri globale. Șeful Agenției Internaționale pentru Energie avertizează că revenirea economică va fi lentă. Pentru Europa, asta înseamnă combustibil și gaze mai scumpe, inflație și presiune asupra lanțurilor de aprovizionare, în special în sectoarele tehnologice și industriale sensibile – și cele mai profitabile.

Risc de spargere a unității politice interne în SUA

Până acum, Donald Trump s-a jucat de-a ultimatumul – și în Golf, și în Ucraina. Însă un ceas ticăie și pentru el: termenul de 60 de zile prevăzut de Legea puterilor de război. Trump are timp până la 1 mai pentru a obține aprobarea Congresului. Legea prevede că el trebuie să limiteze desfășurarea trupelor în orice conflict aflat în desfășurare după 60 de zile, cu excepția cazului în care primește o autorizare specifică pentru a continua. Autorizarea necesita cu majoritate simplă în fiecare cameră.

Trump ar putea încerca să ocolească aceste prevederi, scrie New York Times. Sunt multe variante, iar administrațiile anterioare le-au folosit. Fie misiunea este redefinită și devine astfel una noua, fie este invocat articolul constituțional care dă dreptul președintelui de a acționa ”în interesul securității naționale”. Trump poate invoca 30 de zile suplimentare pentru ”retragere”. Sau poate apela strict la lovituri aeriene. Poate susține că nu este vorba despre un război. Și, desigur, poate obține aprobarea Congresului.

Dar ce se întâmplă dacă Donald Trump nu reușește? Congresul îl poate obliga să oprească operațiunile  în timp ce prețul petrolului ajunge la mult peste 100 dolari pe baril. Ar fi o situație în care războiul nu ar mai pune în pericol economia globală. Ar fi în pericol și unitatea politică internă din SUA. Reducerea susținerii pentru Israel în rândul americanilor și apropierea alegerilor din luna noiembrie pot duce la evoluții dintre cele mai neplăcute pentru Partidul Republican și administrația Trump.